2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

despintecare sf [At: VALIAN, V. / V: (înv) ~pân~, (reg) ~tic~ / Pl: ~cări / E: despinteca] (Înv) 1 Despicare (10). 2 Spintecare. 3 (Pan) Desfacere a unor fructe, legume Si: despintecat1 (3).

DESPINTECÁ, despíntec, vb. I. Tranz. (Rar) A spinteca. – Pref. des- + spinteca.

despinteca vt [At: MEȘT. MOȘ. 110/27 / V: (înv) ~pân~, (reg) ~ticá / Pzi: ~píntec / E: Cf des- + pântece] (Înv) 1 (C.i. trupuri, carne) A despica (8). 2 A spinteca. 3 (Pan) A desface fructe, legume.

DESPINTECÁ, despíntec, vb. I. Tranz. (Rar) A spinteca. – Des1- + spinteca.

DESPINTECÁ, despíntec, vb. I. Tranz. (Rar), A spinteca. Pe muchea cadrului se vede cum mistreții uciși sînt transportați pe spinarea elefanților, și apoi cum slujitorii îi înjunghie și-i despintecă. ODOBESCU, S. III 110. Scoase palușul de la brîu, despintecă zmăul. ȘEZ. VII 13.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!despintecá (a ~) (rar) (des-pin-/de-spin-) vb., ind. prez. 3 despíntecă

despintecá vb. (sil. mf. -spin-), ind. prez. 3 sg. și pl. despíntecă

Intrare: despintecare
despintecare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despintecare
  • despintecarea
plural
  • despintecări
  • despintecările
genitiv-dativ singular
  • despintecări
  • despintecării
plural
  • despintecări
  • despintecărilor
vocativ singular
plural
Intrare: despinteca
  • silabație: des-pin-, de-spin- info
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despinteca
  • despintecare
  • despintecat
  • despintecatu‑
  • despintecând
  • despintecându‑
singular plural
  • despintecă
  • despintecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despintec
(să)
  • despintec
  • despintecam
  • despintecai
  • despintecasem
a II-a (tu)
  • despinteci
(să)
  • despinteci
  • despintecai
  • despintecași
  • despintecaseși
a III-a (el, ea)
  • despintecă
(să)
  • despintece
  • despinteca
  • despintecă
  • despintecase
plural I (noi)
  • despintecăm
(să)
  • despintecăm
  • despintecam
  • despintecarăm
  • despintecaserăm
  • despintecasem
a II-a (voi)
  • despintecați
(să)
  • despintecați
  • despintecați
  • despintecarăți
  • despintecaserăți
  • despintecaseți
a III-a (ei, ele)
  • despintecă
(să)
  • despintece
  • despintecau
  • despinteca
  • despintecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

despinteca

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pe muchea cadrului se vede cum mistreții uciși sînt transportați pe spinarea elefanților, și apoi cum slujitorii îi înjunghie și-i despintecă. ODOBESCU, S. III 110.
      surse: DLRLC
    • Scoase palușul de la brîu, despintecă zmăul. ȘEZ. VII 13.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + spinteca.
    surse: DEX '09