2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

despiedecare sf vz despiedicare

DESPIEDECÁ vb. I v. despiedica.

DESPIEDECÁ vb. I v. despiedica.

DESPIEDECÁ vb. I v. despiedica.

DESPIEDICÁ, despiédic, vb. I. Tranz. 1. A scoate piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul. 2. A ridica piedica de la o armă de foc. [Var.: despiedecá vb. I] – Pref. des- + [îm]piedica.

DESPIEDICÁRE, despiedicări, s. f. Acțiunea de a despiedica și rezultatul ei. – V. despiedica.

DESPIEDICÁRE, despiedicări, s. f. Acțiunea de a despiedica și rezultatul ei. – V. despiedica.

despiedica vt [At: LB / V: dăspiedecá, ~pedecá, ~decá, deșchi~ / Pzi: ~iédic / E: des- + piedica] 1 A scoate piedica unui animal. 2 A înlătura piedica de la o roată, pentru a se deplasa. 3 A dezlega o persoană la picioare, pentru a putea merge. 4 (Reg; îe) A ~ caii A lăsa pe cineva în voia lui. 5 (Reg; îae) A pleca în altă parte. 6 A trage piedica unei arme de foc.

despiedicare sf [At: VALIAN, V. / V: dăspiedec~, ~pedec~, ~dec~, deșchi~ / Pl: ~cări / E: despiedica] 1 Scoatere a piedicii unui animal Si: despiedicat1 (1). 2 Înlăturare a piedicii de la o roată, pentru a se deplasa Si: despiedicat1 (2). 3 Dezlegare a picioarelor unei persoane, pentru a putea merge Si: despiedicat1 (3). 4 Acționare a piedicii unei arme de foc, pentru a trage Si: despiedicat1 (4).

DESPIEDICÁ, despiédic, vb. I. Tranz. 1. A scoate piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul. 2. A ridica piedica de la o armă de foc. [Var.: despiedecá vb. I] – Des1- + [îm]piedica.

DESPIEDICÁ, despiédic, vb. I. Tranz. A scoate piedica (de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul). A despiedicat calul și i-a dat drumul pe cîmp.Absol. Împiedică la deal și despiedică la vale, se spune despre omul prost, care face toate pe dos. – Variantă: despiedecá vb. I.

A DESPIEDICÁ despiédic tranz. 1) (animale) A elibera scoțând piedica. 2) (roțile unui vehicul, un vehicul) A permite să se miște, înlăturind piedica. [Sil. -pie-di-] /des- + a [îm]piedica

despiedecà v. a scoate piedica, a descurca calul, roata.

despédec (est) și despiédec (vest), a -á v. tr. (d. pedică, pĭedică). Scot pedica: a despedeca calu, căruța. – Și despedic, despĭedic, cînd e acc. pe răd.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

despiedicá (a ~) (-pie-) vb., ind. prez. 1 sg. despiédic, 3 despiédică

despiedicáre (-pie-) s. f., g.-d. art. despiedicắrii; pl. despiedicắri

despiedicá vb. (sil. -pie-), ind. prez. 1 sg. despiédic, 3 sg. și pl. despiédică

despiedicáre s. f. (sil. -pie-), g.-d. art. despiedicării; pl. despiedicări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

A despiedica ≠ a împiedica

Intrare: despiedica
  • silabație: des-pie-
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despiedica
  • despiedicare
  • despiedicat
  • despiedicatu‑
  • despiedicând
  • despiedicându‑
singular plural
  • despiedică
  • despiedicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despiedic
(să)
  • despiedic
  • despiedicam
  • despiedicai
  • despiedicasem
a II-a (tu)
  • despiedici
(să)
  • despiedici
  • despiedicai
  • despiedicași
  • despiedicaseși
a III-a (el, ea)
  • despiedică
(să)
  • despiedice
  • despiedica
  • despiedică
  • despiedicase
plural I (noi)
  • despiedicăm
(să)
  • despiedicăm
  • despiedicam
  • despiedicarăm
  • despiedicaserăm
  • despiedicasem
a II-a (voi)
  • despiedicați
(să)
  • despiedicați
  • despiedicați
  • despiedicarăți
  • despiedicaserăți
  • despiedicaseți
a III-a (ei, ele)
  • despiedică
(să)
  • despiedice
  • despiedicau
  • despiedica
  • despiedicaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despiedeca
  • despiedecare
  • despiedecat
  • despiedecatu‑
  • despiedecând
  • despiedecându‑
singular plural
  • despiedecă
  • despiedecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despiedec
(să)
  • despiedec
  • despiedecam
  • despiedecai
  • despiedecasem
a II-a (tu)
  • despiedeci
(să)
  • despiedeci
  • despiedecai
  • despiedecași
  • despiedecaseși
a III-a (el, ea)
  • despiedecă
(să)
  • despiedece
  • despiedeca
  • despiedecă
  • despiedecase
plural I (noi)
  • despiedecăm
(să)
  • despiedecăm
  • despiedecam
  • despiedecarăm
  • despiedecaserăm
  • despiedecasem
a II-a (voi)
  • despiedecați
(să)
  • despiedecați
  • despiedecați
  • despiedecarăți
  • despiedecaserăți
  • despiedecaseți
a III-a (ei, ele)
  • despiedecă
(să)
  • despiedece
  • despiedecau
  • despiedeca
  • despiedecaseră
Intrare: despiedicare
despiedicare substantiv feminin
  • silabație: des-pie-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despiedicare
  • despiedicarea
plural
  • despiedicări
  • despiedicările
genitiv-dativ singular
  • despiedicări
  • despiedicării
plural
  • despiedicări
  • despiedicărilor
vocativ singular
plural
despiedecare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despiedecare
  • despiedecarea
plural
  • despiedecări
  • despiedecările
genitiv-dativ singular
  • despiedecări
  • despiedecării
plural
  • despiedecări
  • despiedecărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

despiedica despiedeca

  • 1. A scoate piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: împiedica un exemplu
    exemple
    • A despiedicat calul și i-a dat drumul pe câmp.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie absolut Împiedică la deal și despiedică la vale, se spune despre omul prost, care face toate pe dos.
      surse: DLRLC
  • 2. A ridica piedica de la o armă de foc.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Prefix des- + [îm]piedica.
    surse: DEX '09

despiedicare despiedecare

  • 1. Acțiunea de a despiedica și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi despiedica
    surse: DEX '98 DEX '09