2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPERSONALIZÁRE s. f. v. depersonalizare.

DESPERSONALIZÁRE s. f. v. depersonalizare.

despersonalizare sf vz depersonalizare

DESPERSONALIZÁRE s.f. v. depersonalizare.

DEPERSONALIZÁ, depersonalizez, vb. I. Tranz. A face să-și piardă personalitatea. [Var.: despersonalizá vb. I] – Din fr. dépersonnaliser.

DEPERSONALIZÁ, depersonalizez, vb. I. Tranz. A face să-și piardă personalitatea. [Var.: despersonalizá vb. I] – Din fr. dépersonnaliser.

DEPERSONALIZÁRE, depersonalizări, s. f. Acțiunea de a depersonaliza și rezultatul ei. ♦ Simptom caracterizat prin dispariția conștiinței propriei persoane, care apare mai ales în unele boli psihice. [Var.: despersonalizáre s. f.] – V. depersonaliza.

DEPERSONALIZÁRE, depersonalizări, s. f. Acțiunea de a depersonaliza și rezultatul ei. ♦ Simptom caracterizat prin dispariția conștiinței propriei persoane, care apare mai ales în unele boli psihice. [Var.: despersonalizáre s. f.] – V. depersonaliza.

DESPERSONALIZÁ vb. I v. depersonaliza.

DESPERSONALIZÁ vb. I v. depersonaliza.

depersonaliza vt [At: LOVINESCU, C. VII, 35 / V: desp~ / Pzi: ~zéz / E: fr dépersonnaliser] A face să-și piardă personalitatea.

depersonalizare sf [At: VLAHUȚĂ, S. A. II, 406 / V: desp~ / Pl: ~zări / E: depersonaliza] 1 Determinare a pierderii personalității Si: depersonalizat1 (1). 2 (Med) Simptom caracterizat prin dispariția conștiinței propriei persoane, care apare mai ales în unele boli psihice Si: depersonalizat1 (2).

despersonaliza v vz depersonaliza

DEPERSONALIZÁ vb. I. tr., refl. A face să-și piardă personalitatea. [Var. despersonaliza vb. I. / < fr. dépersonnaliser].

DEPERSONALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) depersonaliza și rezultatul ei. ♦ (Med.) Tulburare mintală în care bolnavul nu-și mai recunoaște propria-i persoană. [Var. despersonalizare s.f. / < depersonaliza].

DESPERSONALIZÁ vb. I. v. depersonaliza.

DEPERSONALIZÁ vb. tr. a face să-și piardă personalitatea. (< fr. dépersonnaliser)

DEPERSONALIZÁRE s. f. acțiunea de a depersonaliza. ◊ simptom caracterizat prin dispariția conștiinței propriei persoane, a propriului eu. (< depersonaliza)

A SE DEPERSONALIZÁ mă ~éz intranz. A pierde personalitatea; a deveni impersonal. /<fr. dépersonnaliser

A DEPERSONALIZÁ ~éz tranz. A face să se depersonalizeze. /<fr. dépersonnaliser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depersonalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 depersonalizeáză

depersonalizáre s. f., g.-d. art. depersonalizắrii; pl. depersonalizắri

depersonalizá vb., ind. prez. 1 sg. depersonalizéz, 3 sg. și pl. depersonalizeáză

depersonalizáre s. f., g.-d. art. depersonalizării; pl. depersonalizări

Intrare: depersonaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depersonaliza
  • depersonalizare
  • depersonalizat
  • depersonalizatu‑
  • depersonalizând
  • depersonalizându‑
singular plural
  • depersonalizea
  • depersonalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depersonalizez
(să)
  • depersonalizez
  • depersonalizam
  • depersonalizai
  • depersonalizasem
a II-a (tu)
  • depersonalizezi
(să)
  • depersonalizezi
  • depersonalizai
  • depersonalizași
  • depersonalizaseși
a III-a (el, ea)
  • depersonalizea
(să)
  • depersonalizeze
  • depersonaliza
  • depersonaliză
  • depersonalizase
plural I (noi)
  • depersonalizăm
(să)
  • depersonalizăm
  • depersonalizam
  • depersonalizarăm
  • depersonalizaserăm
  • depersonalizasem
a II-a (voi)
  • depersonalizați
(să)
  • depersonalizați
  • depersonalizați
  • depersonalizarăți
  • depersonalizaserăți
  • depersonalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • depersonalizea
(să)
  • depersonalizeze
  • depersonalizau
  • depersonaliza
  • depersonalizaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despersonaliza
  • despersonalizare
  • despersonalizat
  • despersonalizatu‑
  • despersonalizând
  • despersonalizându‑
singular plural
  • despersonalizea
  • despersonalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despersonalizez
(să)
  • despersonalizez
  • despersonalizam
  • despersonalizai
  • despersonalizasem
a II-a (tu)
  • despersonalizezi
(să)
  • despersonalizezi
  • despersonalizai
  • despersonalizași
  • despersonalizaseși
a III-a (el, ea)
  • despersonalizea
(să)
  • despersonalizeze
  • despersonaliza
  • despersonaliză
  • despersonalizase
plural I (noi)
  • despersonalizăm
(să)
  • despersonalizăm
  • despersonalizam
  • despersonalizarăm
  • despersonalizaserăm
  • despersonalizasem
a II-a (voi)
  • despersonalizați
(să)
  • despersonalizați
  • despersonalizați
  • despersonalizarăți
  • despersonalizaserăți
  • despersonalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • despersonalizea
(să)
  • despersonalizeze
  • despersonalizau
  • despersonaliza
  • despersonalizaseră
Intrare: depersonalizare
depersonalizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depersonalizare
  • depersonalizarea
plural
  • depersonalizări
  • depersonalizările
genitiv-dativ singular
  • depersonalizări
  • depersonalizării
plural
  • depersonalizări
  • depersonalizărilor
vocativ singular
plural
despersonalizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despersonalizare
  • despersonalizarea
plural
  • despersonalizări
  • despersonalizările
genitiv-dativ singular
  • despersonalizări
  • despersonalizării
plural
  • despersonalizări
  • despersonalizărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

depersonaliza despersonaliza

  • 1. A face să-și piardă personalitatea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

depersonalizare despersonalizare

  • 1. Acțiunea de a depersonaliza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Simptom caracterizat prin dispariția conștiinței propriei persoane, care apare mai ales în unele boli psihice.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi depersonaliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN