2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

desperechére sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~cheáre / Pl: ~ri / E: desperechea] 1 Despărțire a două obiecte de același fel care formau o pereche Si: desperecheat1 (1). 2 Descompletare a unui număr de obiecte care formau o serie Si: desperecheat1 (2).

DESPERECHÉRE, desperecheri, s. f. Acțiunea de a desperechea și rezultatul ei. – V. desperechea.

DESPERECHÉRE, desperecheri, s. f. Acțiunea de a desperechea și rezultatul ei. – V. desperechea.

DESPERECHÉRE, desperecheri, s. f. Acțiunea de a desperechea și rezultatul ei.

desperechére s. f., g.-d. art. desperechérii; pl. desperechéri

desperechére s. f., g.-d. art. desperechérii; pl. desperechéri

DESPERECHÉRE s. descompletare.

desperechea vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~chéz / E: des- + (îm)perechea] 1 A face două obiecte de același fel să nu mai formeze o pereche Si: a despărți. 2 (Pex) A descompleta un număr de lucruri care formează o serie.

DESPERECHEÁ, desperechez, vb. I. Tranz. 1. A despărți, a desface două elemente, lucruri, ființe etc. care formează o pereche. 2. A scoate o parte dintr-o serie de lucruri care alcătuiesc o totalitate; a descompleta. – Pref. des- + [îm]perechea.

DESPERECHEÁ, desperechez, vb. I. Tranz. 1. A despărți, a desface două elemente, lucruri, ființe etc. care formează o pereche. 2. A scoate o parte dintr-o serie de lucruri care alcătuiesc o totalitate; a descompleta. – Des1- + [îm]perechea.

DESPERECHEÁ, desperechez, vb. I. Tranz. 1. A despărți, a desface, a dezbina două elemente, două lucruri, două ființe care formează împreună o pereche. 2. A scoate o parte dintr-o serie de lucruri de același fel; a descompleta. ◊ (Cu privire la bani; rar) Înadins nu și-a desperecheat cele patru mii de lei. C. PETRESCU, C. V. 29.

desperecheá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desperechéz, 3 desperecheáză, 1 pl. desperechém; conj. prez. 3 desperechéze; ger. desperechínd; part. desperecheát

desperecheá vb., ind. prez. 1 sg. desperechéz, 3 sg. și pl. desperecheáză, 1 pl. desperechém; conj. prez. 3 sg. și pl. desperechéze; ger. desperechínd; part. desperecheát

DESPERECHEÁ vb. a (se) descompleta.

A (se) desperechea ≠ a (se) împerechea

A SE DESPERECHEÁ mă ~éz intranz. 1) A înceta de a mai forma o pereche; a-și pierde perechea. 2) A deveni incomplet; a se descompleta. /des- + a [îm]perechea

A DESPERECHEÁ ~éz tranz. A face să se desperecheze. /des- + a [îm]perechea

desperecheà v. a face să nu mai fie pereche, a dezuni.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

arată toate definițiile

Intrare: desperechea
verb (VT208)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desperechea
  • desperechere
  • desperecheat
  • desperecheatu‑
  • desperechind
  • desperechindu‑
singular plural
  • desperechea
  • desperecheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desperechez
(să)
  • desperechez
  • desperecheam
  • desperecheai
  • desperecheasem
a II-a (tu)
  • desperechezi
(să)
  • desperechezi
  • desperecheai
  • desperecheași
  • desperecheaseși
a III-a (el, ea)
  • desperechea
(să)
  • desperecheze
  • desperechea
  • despereche
  • desperechease
plural I (noi)
  • desperechem
(să)
  • desperechem
  • desperecheam
  • desperechearăm
  • desperecheaserăm
  • desperecheasem
a II-a (voi)
  • desperecheați
(să)
  • desperecheați
  • desperecheați
  • desperechearăți
  • desperecheaserăți
  • desperecheaseți
a III-a (ei, ele)
  • desperechea
(să)
  • desperecheze
  • desperecheau
  • desperechea
  • desperecheaseră
Intrare: desperechere
desperechere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desperechere
  • desperecherea
plural
  • desperecheri
  • desperecherile
genitiv-dativ singular
  • desperecheri
  • desperecherii
plural
  • desperecheri
  • desperecherilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)