11 definiții pentru desperechere
din care- explicative (5)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESPERECHERE, desperecheri, s. f. Acțiunea de a desperechea și rezultatul ei. – V. desperechea.
DESPERECHERE, desperecheri, s. f. Acțiunea de a desperechea și rezultatul ei. – V. desperechea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
desperechere sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~cheare / Pl: ~ri / E: desperechea] 1 Despărțire a două obiecte de același fel care formau o pereche Si: desperecheat1 (1). 2 Descompletare a unui număr de obiecte care formau o serie Si: desperecheat1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPERECHERE, desperecheri, s. f. Acțiunea de a desperechea și rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despărechere sf vz desperechere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desperecheare sf vz desperechere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
desperechere s. f., g.-d. art. desperecherii; pl. desperecheri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
desperechere s. f., g.-d. art. desperecherii; pl. desperecheri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
desperechere s. f., g.-d. art. desperecherii; pl. desperecheri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desperechez, -chiază 3, -cheze 3 conj., -chiam 1 imp., -chere inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESPERECHERE s. descompletare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPERECHERE s. descompletare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F115.1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
desperechere, desperecherisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a desperechea și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: descompletare
etimologie:
- desperechea DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.