2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desperánd, ~ă a vz desperant

DISPERÁ, dispér, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Rar) A face pe cineva să-și piardă răbdarea; a exaspera. [Prez. ind. și: disperez.Var.: desperá vb. I] – Din lat. desperare.[1]

  1. Prin contrast, DEX ’98 menționează despera ca formă principală și dispera ca variantă. — cata

desperá [At: KOGĂLNICEANU, S. 215 / V: dis~ / Pzi: ~pér și (îrg) ~réz / E: lat desperare] 1-2 vi A pierde orice speranță (în rezolvarea sau) îndreptarea unei situații Si: a se descuraja, a deznădăjdui. 3-4 vt A face pe cineva să despere (1-2). 5-6 vtr A (se) exaspera.

DESPERÁ, despér, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Rar) A face pe cineva să-și piardă nădejdile, răbdarea; a exaspera. [Prez. ind. și: desperez.Var.: disperá vb. I] – Din lat. desperare.[1]

  1. Ediția mai nouă (DEX ’09) menționează dispera ca formă principală și despera ca variantă. — cata

DISPERÁ vb. I v. despera.

DESPERÁ, despér și (mai rar) desperez, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. (Atestat în forma de prez. ind. pers. 3 pl. desper). Așa virtuoșii murind nu desper, Speranța-a lor frunte-nsenină. EMINESCU, O. I 12. ◊ Refl. (Învechit) Dacă la vîrsta ta te desperezi, apoi noi acei cari sîntem mai bătrîni... ce trebuie să facem? KOGĂLNICEANU, S. 215. 2. Tranz. (Rar) A aduce (pe cineva) la desperare; a exaspera. Se arătară îndată pintre stuh vro patru dorobanți... care ne spuseră că ne găsim chiar în dreptul Călărașilor, și în lungă depărtare de orice sat. Această aflare ne desperă, căci toate proviziile noastre se înecaseră! ALECSANDRI. O. P. 210. – Variantă: disperá vb. I.

DESPERÁ vb. I. intr. A-și pierde speranța, a deznădăjdui. [P.i. despér și (rar) -rez, var. dispera vb. I. / < lat. desperare, cf. it. disperare, fr. désespérer].

DISPERÁ vb. I. v. despera.

DESPERÁ/DISPERÁ vb. intr. a-și pierde speranța, a deznădăjdui. (< lat. desperare, după fr. désespérer)

DISPERÁ vb. elem. despera.

A DESPERÁ despér 1. intranz. A-și pierde speranța; a ajunge în stare de deznădejde; a deznădăjdui. 2. tranz. A face să-și piardă speranța; a aduce în stare de deznădejde; a deznădăjdui. [Var. a dispera] /<lat. disperare

desperà 1. a pierde toată speranța: a despera de succes; 2. a aduce la desperare: a despera pe amicii săi; 3. a se lăsa în voia desperării.

*despér și -ez, a -á v. intr. (lat. despéro, -áre). Perd speranța, desnădăjduĭesc: nu desper de reușita luĭ (că va reuși). V. tr. Aduc la desperare: m’ai desperat cu atîtea cheltuĭelĭ! V. refl. Ajung la desperare: m’am desperat cu boala asta! – Și disper (după it.).

* dispér și -éz V. desper.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!disperá (a ~) (dis-pe-/di-spe-) vb., ind. prez. 3 dispéră

desperá/disperá vb. (sil. mf. -spe-), ind. prez. 1 sg. despér/dispér, 3 sg. și pl. despéră/dispéră

despera (ind. prez. 1 sg. desper)

arată toate definițiile

Intrare: desperand
desperand
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dispera
dispera1 (1 -r) verb grupa I conjugarea I
  • silabație: dis-pe-ra, di-spe-ra
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dispera
  • disperare
  • disperat
  • disperatu‑
  • disperând
  • disperându‑
singular plural
  • dispe
  • disperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disper
(să)
  • disper
  • disperam
  • disperai
  • disperasem
a II-a (tu)
  • disperi
(să)
  • disperi
  • disperai
  • disperași
  • disperaseși
a III-a (el, ea)
  • dispe
(să)
  • dispere
  • dispera
  • disperă
  • disperase
plural I (noi)
  • disperăm
(să)
  • disperăm
  • disperam
  • disperarăm
  • disperaserăm
  • disperasem
a II-a (voi)
  • disperați
(să)
  • disperați
  • disperați
  • disperarăți
  • disperaserăți
  • disperaseți
a III-a (ei, ele)
  • dispe
(să)
  • dispere
  • disperau
  • dispera
  • disperaseră
dispera2 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dispera
  • disperare
  • disperat
  • disperatu‑
  • disperând
  • disperându‑
singular plural
  • disperea
  • disperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disperez
(să)
  • disperez
  • disperam
  • disperai
  • disperasem
a II-a (tu)
  • disperezi
(să)
  • disperezi
  • disperai
  • disperași
  • disperaseși
a III-a (el, ea)
  • disperea
(să)
  • dispereze
  • dispera
  • disperă
  • disperase
plural I (noi)
  • disperăm
(să)
  • disperăm
  • disperam
  • disperarăm
  • disperaserăm
  • disperasem
a II-a (voi)
  • disperați
(să)
  • disperați
  • disperați
  • disperarăți
  • disperaserăți
  • disperaseți
a III-a (ei, ele)
  • disperea
(să)
  • dispereze
  • disperau
  • dispera
  • disperaseră
despera1 (1 -r) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despera
  • desperare
  • desperat
  • desperatu‑
  • desperând
  • desperându‑
singular plural
  • despe
  • desperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desper
(să)
  • desper
  • desperam
  • desperai
  • desperasem
a II-a (tu)
  • desperi
(să)
  • desperi
  • desperai
  • desperași
  • desperaseși
a III-a (el, ea)
  • despe
(să)
  • despere
  • despera
  • desperă
  • desperase
plural I (noi)
  • desperăm
(să)
  • desperăm
  • desperam
  • desperarăm
  • desperaserăm
  • desperasem
a II-a (voi)
  • desperați
(să)
  • desperați
  • desperați
  • desperarăți
  • desperaserăți
  • desperaseți
a III-a (ei, ele)
  • despe
(să)
  • despere
  • desperau
  • despera
  • desperaseră
despera2 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despera
  • desperare
  • desperat
  • desperatu‑
  • desperând
  • desperându‑
singular plural
  • desperea
  • desperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desperez
(să)
  • desperez
  • desperam
  • desperai
  • desperasem
a II-a (tu)
  • desperezi
(să)
  • desperezi
  • desperai
  • desperași
  • desperaseși
a III-a (el, ea)
  • desperea
(să)
  • despereze
  • despera
  • desperă
  • desperase
plural I (noi)
  • desperăm
(să)
  • desperăm
  • desperam
  • desperarăm
  • desperaserăm
  • desperasem
a II-a (voi)
  • desperați
(să)
  • desperați
  • desperați
  • desperarăți
  • desperaserăți
  • desperaseți
a III-a (ei, ele)
  • desperea
(să)
  • despereze
  • desperau
  • despera
  • desperaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dispera despera (2)

  • 1. intranzitiv A-și pierde orice speranță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: deznădăjdui antonime: spera 2 exemple
    exemple
    • Așa virtuoșii murind nu desper, Speranța-a lor frunte-nsenină. EMINESCU, O. I 12.
      surse: DLRLC
    • reflexiv învechit Dacă la vîrsta ta te desperezi, apoi noi acei cari sîntem mai bătrîni... ce trebuie să facem? KOGĂLNICEANU, S. 215.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A face pe cineva să-și piardă răbdarea.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: exaspera un exemplu
    exemple
    • Se arătară îndată pintre stuh vro patru dorobanți... care ne spuseră că ne găsim chiar în dreptul Călărașilor, și în lungă depărtare de orice sat. Această aflare ne desperă, căci toate proviziile noastre se înecaseră! ALECSANDRI. O. P. 210.
      surse: DLRLC

etimologie: