8 definiții pentru desperație

desperáție sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: it desperatio] 1-8 Desperare (1-8).

DESPERÁȚIE, desperații, s. f. (Înv.) Desperare. – Din lat. desperatio.

DESPERÁȚIE, desperații, s. f. (Înv.) Desperare. – Din lat. desperatio.

DESPERÁȚIE s. f. (Învechit) Desperare. Doisprezece coconași... de desperație [că pierduseră la jocul de cărți], se făcură voinici de codru. NEGRUZZI, S. I 81. Astă-vară m-am împrumutat cu patru sute de galbeni ca să fac o călătorie după placul meu, și din pricina dumitale... în desperație, i-am cheltuit. KOGĂLNICEANU, S. 194.

!desperáție (înv.) (des-pe-, -ți-e/de-spe-) s. f., art. desperáția (-ți-a), g.-d. art. desperáției; pl. desperáții, art. desperáțiile (-ți-i-)

desperáție s. f. (sil. -ți-e; mf. -spe-), art. desperáția (sil. -ți-a), g.-d. art. desperáției; pl. desperáții, art. desperáțiile (sil. -ți-i-)

DESPERÁȚIE s. v. desperare, deznădejde.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

desperáție s. v. DESPERARE. DEZNĂDEJDE.

Intrare: desperație
desperație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desperație desperația
plural desperații desperațiile
genitiv-dativ singular desperații desperației
plural desperații desperațiilor
vocativ singular
plural