2 intrări

16 definiții

despăturát1 sn vz despăturit1

despăturát2, ~ă a vz despăturit2

despăturí vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V. ~rá / Pzi: ~résc / E: des- + (îm)pături] 1-3 (C. i. hârtie, pânză etc.) A desface după ce a fost (împăturit), (îndoit sau) mototolit. 4 (Trs; c. i. paie) A desface din snop. modificată

DESPĂTURÁ vb. I v. despături.

DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despăturá vb. I] – Pref. des- + [îm]pături.

DESPĂTURÁ vb. I v. despături.

DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despăturá vb. I] – Des1- + [îm]pături.

DESPĂTURÁ vb. I v. despături.

DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma despătura) A desface ceva (o pînză, o stofă, o hîrtie etc.) care fusese îndoit, strîns sau împăturit. Scoase o hîrtie, o despături, întinzînd-o jandarmului. CAMILAR, N. II 254. Își șterse mustățile... cu o batistă albă, pe care o despături atunci. C. PETRESCU, Î. II 113. Șeful de post, cu obrazul stors de sînge, i-a despăturat un teanc de hîrtii pe birou. POPA, V. 189. – Variantă: despăturá, despătur, vb. I.

despăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturésc, imperf. 3 sg. despătureá; conj. prez. 3 despătureáscă

despăturá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. despătură; conj. prez. 3 sg. și pl. despăture

despăturí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturésc, imperf. 3 sg. despătureá; conj. prez. 3 sg. și pl. despătureáscă

DESPĂTURÍ vb. a desface, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)

A despături ≠ a împături

A DESPĂTURÍ ~ésc tranz. (obiecte strânse, împăturite) A desfășura, întinzând; a desface. /des- + a [îm]pături


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESPĂTURÍ vb. a desface, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)

Intrare: despături
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) despături despăturire despăturit despăturind singular plural
despăturește despăturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) despăturesc (să) despăturesc despătuream despăturii despăturisem
a II-a (tu) despăturești (să) despăturești despătureai despăturiși despăturiseși
a III-a (el, ea) despăturește (să) despăturească despăturea despături despăturise
plural I (noi) despăturim (să) despăturim despătuream despăturirăm despăturiserăm, despăturisem*
a II-a (voi) despăturiți (să) despăturiți despătureați despăturirăți despăturiserăți, despăturiseți*
a III-a (ei, ele) despăturesc (să) despăturească despătureau despături despăturiseră
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) despătura despăturare despăturat despăturând singular plural
despătură despăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) despătur (să) despătur despăturam despăturai despăturasem
a II-a (tu) despături (să) despături despăturai despăturași despăturaseși
a III-a (el, ea) despătură (să) despăture despătura despătură despăturase
plural I (noi) despăturăm (să) despăturăm despăturam despăturarăm despăturaserăm, despăturasem*
a II-a (voi) despăturați (să) despăturați despăturați despăturarăți despăturaserăți, despăturaseți*
a III-a (ei, ele) despătură (să) despăture despăturau despătura despăturaseră
Intrare: despăturat
despăturat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular despăturat despăturatul despătura despăturata
plural despăturați despăturații despăturate despăturatele
genitiv-dativ singular despăturat despăturatului despăturate despăturatei
plural despăturați despăturaților despăturate despăturatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)