2 intrări

16 definiții

despăturat1 sn vz despăturit1

despăturat2, ~ă a vz despăturit2

despături vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V. ~ra / Pzi: ~resc / E: des- + (îm)pături] 1-3 (C.i. hârtie, pânză etc.) A desface după ce a fost (împăturit), (îndoit sau) mototolit. 4 (Trs; c.i. paie) A desface din snop. modificată

DESPĂTURÁ vb. I v. despături.

DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despăturá vb. I] – Pref. des- + [îm]pături.

DESPĂTURÁ vb. I v. despături.

DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despăturá vb. I] – Des1- + [îm]pături.

DESPĂTURÁ vb. I v. despături.

DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma despătura) A desface ceva (o pînză, o stofă, o hîrtie etc.) care fusese îndoit, strîns sau împăturit. Scoase o hîrtie, o despături, întinzînd-o jandarmului. CAMILAR, N. II 254. Își șterse mustățile... cu o batistă albă, pe care o despături atunci. C. PETRESCU, Î. II 113. Șeful de post, cu obrazul stors de sînge, i-a despăturat un teanc de hîrtii pe birou. POPA, V. 189. – Variantă: despăturá, despătur, vb. I.

despăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturésc, imperf. 3 sg. despătureá; conj. prez. 3 despătureáscă

despăturá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. despătură; conj. prez. 3 sg. și pl. despăture

despăturí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturésc, imperf. 3 sg. despătureá; conj. prez. 3 sg. și pl. despătureáscă

DESPĂTURÍ vb. a desface, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)

A despături ≠ a împături

A DESPĂTURÍ ~ésc tranz. (obiecte strânse, împăturite) A desfășura, întinzând; a desface. /des- + a [îm]pături


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESPĂTURI vb. a desface, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)

Intrare: despături
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despături
  • despăturire
  • despăturit
  • despăturitu‑
  • despăturind
  • despăturindu‑
singular plural
  • despăturește
  • despăturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despăturesc
(să)
  • despăturesc
  • despătuream
  • despăturii
  • despăturisem
a II-a (tu)
  • despăturești
(să)
  • despăturești
  • despătureai
  • despăturiși
  • despăturiseși
a III-a (el, ea)
  • despăturește
(să)
  • despăturească
  • despăturea
  • despături
  • despăturise
plural I (noi)
  • despăturim
(să)
  • despăturim
  • despătuream
  • despăturirăm
  • despăturiserăm
  • despăturisem
a II-a (voi)
  • despăturiți
(să)
  • despăturiți
  • despătureați
  • despăturirăți
  • despăturiserăți
  • despăturiseți
a III-a (ei, ele)
  • despăturesc
(să)
  • despăturească
  • despătureau
  • despături
  • despăturiseră
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despătura
  • despăturare
  • despăturat
  • despăturatu‑
  • despăturând
  • despăturându‑
singular plural
  • despătură
  • despăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despătur
(să)
  • despătur
  • despăturam
  • despăturai
  • despăturasem
a II-a (tu)
  • despături
(să)
  • despături
  • despăturai
  • despăturași
  • despăturaseși
a III-a (el, ea)
  • despătură
(să)
  • despăture
  • despătura
  • despătură
  • despăturase
plural I (noi)
  • despăturăm
(să)
  • despăturăm
  • despăturam
  • despăturarăm
  • despăturaserăm
  • despăturasem
a II-a (voi)
  • despăturați
(să)
  • despăturați
  • despăturați
  • despăturarăți
  • despăturaserăți
  • despăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • despătură
(să)
  • despăture
  • despăturau
  • despătura
  • despăturaseră
Intrare: despăturat
despăturat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despăturat
  • despăturatul
  • despăturatu‑
  • despătura
  • despăturata
plural
  • despăturați
  • despăturații
  • despăturate
  • despăturatele
genitiv-dativ singular
  • despăturat
  • despăturatului
  • despăturate
  • despăturatei
plural
  • despăturați
  • despăturaților
  • despăturate
  • despăturatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)