2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPĂTURÁRE s. f. v. despăturire.

DESPĂTURÁRE s. f. v. despăturire.

DESPĂTURÁ vb. I v. despături.

DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despăturá vb. I] – Pref. des- + [îm]pături.

DESPĂTURÍRE, despăturiri, s. f. Acțiunea de a despături și rezultatul ei. [Var.: despăturáre s. f.] – V. despături.

DESPĂTURÍRE, despăturiri, s. f. Acțiunea de a despături și rezultatul ei. [Var.: despăturáre s. f.] – V. despături.

despături vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V. ~ra / Pzi: ~resc / E: des- + (îm)pături] 1-3 (C.i. hârtie, pânză etc.) A desface după ce a fost (împăturit), (îndoit sau) mototolit. 4 (Trs; c.i. paie) A desface din snop. modificată

despăturire sf [At: LB / V: ~rare / Pl: ~ri / E: despături] 1-3 Desfacere a unei hârtii, pânze etc. ce a fost (împăturită), (îndoită sau) mototolită Si: despăturit1 (1-3). 4 (Trs) Desfacere a paielor din snop Si: despăturit1 (4).

DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despăturá vb. I] – Des1- + [îm]pături.

DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma despătura) A desface ceva (o pînză, o stofă, o hîrtie etc.) care fusese îndoit, strîns sau împăturit. Scoase o hîrtie, o despături, întinzînd-o jandarmului. CAMILAR, N. II 254. Își șterse mustățile... cu o batistă albă, pe care o despături atunci. C. PETRESCU, Î. II 113. Șeful de post, cu obrazul stors de sînge, i-a despăturat un teanc de hîrtii pe birou. POPA, V. 189. – Variantă: despăturá, despătur, vb. I.

DESPĂTURÍRE, despăturiri, s. f. (Și în forma despăturare) Acțiunea de a despături. – Variantă: despăturáre s. f.

A DESPĂTURÍ ~ésc tranz. (obiecte strânse, împăturite) A desfășura, întinzând; a desface. /des- + a [îm]pături


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

despăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturésc, imperf. 3 sg. despătureá; conj. prez. 3 despătureáscă

despăturíre s. f., g.-d. art. despăturírii; pl. despăturíri

despăturá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. despătură; conj. prez. 3 sg. și pl. despăture

despăturí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturésc, imperf. 3 sg. despătureá; conj. prez. 3 sg. și pl. despătureáscă

despăturíre s. f., g.-d. art. despăturírii; pl. despăturíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESPĂTURÍ vb. a desface, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)

DESPĂTURÍRE s. desfacere, dezdoire. (~ unei coli de hârtie.)

DESPĂTURI vb. a desface, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)

arată toate definițiile

Intrare: despături
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despături
  • despăturire
  • despăturit
  • despăturitu‑
  • despăturind
  • despăturindu‑
singular plural
  • despăturește
  • despăturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despăturesc
(să)
  • despăturesc
  • despătuream
  • despăturii
  • despăturisem
a II-a (tu)
  • despăturești
(să)
  • despăturești
  • despătureai
  • despăturiși
  • despăturiseși
a III-a (el, ea)
  • despăturește
(să)
  • despăturească
  • despăturea
  • despături
  • despăturise
plural I (noi)
  • despăturim
(să)
  • despăturim
  • despătuream
  • despăturirăm
  • despăturiserăm
  • despăturisem
a II-a (voi)
  • despăturiți
(să)
  • despăturiți
  • despătureați
  • despăturirăți
  • despăturiserăți
  • despăturiseți
a III-a (ei, ele)
  • despăturesc
(să)
  • despăturească
  • despătureau
  • despături
  • despăturiseră
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despătura
  • despăturare
  • despăturat
  • despăturatu‑
  • despăturând
  • despăturându‑
singular plural
  • despătură
  • despăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despătur
(să)
  • despătur
  • despăturam
  • despăturai
  • despăturasem
a II-a (tu)
  • despături
(să)
  • despături
  • despăturai
  • despăturași
  • despăturaseși
a III-a (el, ea)
  • despătură
(să)
  • despăture
  • despătura
  • despătură
  • despăturase
plural I (noi)
  • despăturăm
(să)
  • despăturăm
  • despăturam
  • despăturarăm
  • despăturaserăm
  • despăturasem
a II-a (voi)
  • despăturați
(să)
  • despăturați
  • despăturați
  • despăturarăți
  • despăturaserăți
  • despăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • despătură
(să)
  • despăture
  • despăturau
  • despătura
  • despăturaseră
Intrare: despăturire
despăturire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despăturire
  • despăturirea
plural
  • despăturiri
  • despăturirile
genitiv-dativ singular
  • despăturiri
  • despăturirii
plural
  • despăturiri
  • despăturirilor
vocativ singular
plural
despăturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despăturare
  • despăturarea
plural
  • despăturări
  • despăturările
genitiv-dativ singular
  • despăturări
  • despăturării
plural
  • despăturări
  • despăturărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

despături despătura

  • 1. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit.
    exemple
    • Scoase o hîrtie, o despături, întinzînd-o jandarmului. CAMILAR, N. II 254.
      surse: DLRLC
    • Își șterse mustățile... cu o batistă albă, pe care o despături atunci. C. PETRESCU, Î. II 113.
      surse: DLRLC
    • Șeful de post, cu obrazul stors de sînge, i-a despăturat un teanc de hîrtii pe birou. POPA, V. 189.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + [îm]pături.
    surse: DEX '09

despăturire despăturare

  • 1. Acțiunea de a despături și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desfacere dezdoire

etimologie:

  • vezi despături
    surse: DEX '98 DEX '09