3 intrări
37 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (7)
- relaționale (9)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESPĂRȚIT1 s. n. Despărțire (1). ◊ Despărțitul oilor = desfacerea tovărășiei de stână, toamna, când se împart proprietarilor oile și produsele lor. – V. despărți.
DESPĂRȚIT1 s. n. Despărțire (1). ◊ Despărțitul oilor = desfacerea tovărășiei de stână, toamna, când se împart proprietarilor oile și produsele lor. – V. despărți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DESPĂRȚIT2, -Ă, despărțiți, -te, adj. 1. Separat (unul de altul). 2. Divorțat. 3. Fără legătură, izolat (de ceilalți). 4. (Înv.) Deosebit, diferit. – V. despărți.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPĂRȚIT2, -Ă, despărțiți, -te, adj. 1. Separat (unul de altul). 2. Divorțat. 3. Fără legătură, izolat (de ceilalți). 4. (Înv.) Deosebit, diferit. – V. despărți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
despărțit1 sn [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~per~, (îvr) dis~ / Pl: ~uri / E: despărți] 1-5 Despărțire (1-4, 6). 6 (Mat) Împărțire. 7 Clasificare. 8-9 Despărțire (16-17). 10 (Fig) Învrăjbire. 11 Bifurcare. 12 Despicare. 13-14 Despărțire (21-22). 15 Desfacere. 16 Rupere. 17 Despărțire (25). 18 Deosebire. 19-28 Despărțire (27-36). 29 Divorț. 30-40 Despărțire (38-48). 41 (Înv; pex) Parte. 42 (Îvr) Subdiviziune. 43-50 Despărțire (52-59). 51 (Mat; îvr) Deîmpărțit. 52 (Îs) ~ul oilor Desfacere a tovărășiei de stână toamna, când se împart proprietarilor oile și produsele lor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despărțit2, ~ă a [At: (a. 1773) IORGA, S. D. XII, 88 / V: (înv) ~per~, (îvr) dis~ / Pl: ~iți, ~e / E: despărți] 1 (D. un tot) Care și-a pierdut coeziunea. 2 (D. un întreg) Care a fost descompus. 3 (D. un întreg) Care s-a divizat. 4 (D. părți componente) Care s-a separat. 5 (D. părți componente) Care s-a îndepărtat. 6 (Mat; îvr; d. un număr) Împărțit2. 7 Clasificat2. 8 (D. râuri, drumuri etc.) Bifurcat2. 9 (Pan) Care are origine comună și evoluții diferite. 10 (Îvr; d. părți simetrice ale corpului) Care se îndepărtează temporar. 11 (Fig) Învrăjbit2. 12 (Înv) Despicat2. 13 Desprins de alte elemente de aceeași natură. 14 (D. elemente) Izolat dintr-un tot. 15 Desfăcut2. 16 Rupt2. 17 (D. elemente identice sau diferite) Îndepărtat2. 18 (Pan) Deosebit2. 19-21 (D. oameni) Care a renunțat (la un obiect,) (la o credință religioasă sau) la o convingere. 22-23 (D. oameni) Care au încetat de a mai fi împreună (temporar sau) definitiv. 24-25 (D. oameni) Care a plecat în altă parte (temporar sau) definitiv. 26-27 (Spc; d. ființe) Care (s-a desfăcut sau) a fost făcut să se desfacă dintr-o luptă, încăierare etc. Si: (înv) despreunat2 (9-10). 28-29 (D. iubiți) Care (nu se mai iubesc sau) au fost făcuți să nu se mai iubească Si: (înv) despreunat2 (1-2). 30-31 (D. amanți) Care (nu mai au sau) au fost făcuți să nu mai aibă relații sexuale împreună Si: (înv) despreunat2 (3-4). 32-33 (D. soți) Care (nu mai conviețuiesc sau) au fost făcuți să nu mai conviețuiască Si: (înv) despreunat2 (5-6). 34-35 (D. soți) Care (au divorțat sau) au fost făcuți să divorțeze Si: (înv) despreunat2 (7-8). 36 (Înv; d. legături matrimoniale) Desfăcut2. 37-38 (D. un spațiu) Segmentat (prin interpunerea a ceva sau) printr-o linie de demarcație. 39-40 (D. ființe) Împiedicat (să mai intre în contact nemijlocit sau) să mai comunice, prin ceva care se interpune. 41-42 Îndepărtat (printr-un interval de timp sau) printr-un moment de demarcație în timp. 43 (Înv) Ținut deoparte. 44-45 Delimitat (de cineva sau) de ceva. 46 Constituit ca o separație de restul indivizilor. 47 (Înv) Deslușit cu privirea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPĂRȚIT1 s. n. Despărțire. ◊ Despărțitul oilor = desfacerea tovărășiei de stînă, toamna, cînd se împart proprietarilor oile și produsele lor. Poate eu n-oi fi față la toamnă, nici la despărțitul oilor, nici nicăieri pe fața pămîntului. CAMILAR, N. I 253.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPĂRȚIT2, -Ă, despărțiți, -te, adj. 1. Separat (unul de altul). 2. (Despre soți) Care nu mai trăiește împreună cu celălalt; divorțat. 3. Izolat, înstrăinat. Despărțite de restul lumii, apele Oltului vor continua să străbată cîmpia. BOGZA, C. O. 139. 4. (Învechit) Deosebit, diferit. Deși despărțite, lucrurile au unire. CONACHI, P. 260.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPĂRȚI, despart, vb. IV. 1. Refl. A se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte, a părăsi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecând în direcții diferite. ♦ Refl. Fig. A se înstrăina, a se detașa sufletește de cineva sau de ceva; a rupe legăturile cu cineva. ♦ Refl. A se lipsi de ceva de care e legat sufletește; a renunța la... 2. Refl. A divorța. 3. Tranz. (Despre bariere, obstacole etc.; adesea fig.) A separa, a izola, a pune între... ♦ Tranz. și refl. A (se) împărți (în două sau mai multe părți); a (se) separa, a (se) segmenta. – Lat. *dispartire.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPĂRȚI, despart, vb. IV. 1. Refl. A se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte, a părăsi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecând în direcții diferite. ♦ Refl. Fig. A se înstrăina, a se detașa sufletește de cineva sau de ceva; a rupe legăturile cu cineva. ♦ Refl. A se lipsi de ceva de care e legat sufletește; a renunța la... 2. Refl. A divorța. 3. Tranz. (Despre bariere, obstacole etc.; adesea fig.) A separa, a izola, a pune între... ♦ Tranz. și refl. A (se) împărți (în două sau mai multe părți); a (se) separa, a (se) segmenta. – Lat. *dispartire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
desparte v vz despărți
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despărți [At: PSALT. HUR. 39v/8 / V: (înv) ~per~, (îvr) dis~ / Pzi: ~part și (înv) ~țesc / E: ml *dispartire] 1 vt (C.i. un tot) A face să-și piardă coeziunea. 2 vt (C.i. un întreg) A descompune. 3 vt (C.i. un întreg) A divide. 4 vt (C.i. componente) A separa. 5 vt (C.i. componente) A îndepărta. 6 vt (Mat; îvr) A împărți. 7 vr A se clasifica. 8 vr (Fig; îe) A se ~ sufletul de trup A muri. 9 vr (Reg; îe) A i se ~ inima A i se rupe inima Vz rupe. 10 vr (D. drumuri, râuri) A se bifurca. 11 vr (Pan) A avea evoluții diferite. 12-13 vtr (Înv; d. părți simetrice ale unui ansamblu) A (se) îndepărta temporar. 14-15 vtr (Fig) A (se) învrăjbi. 16 vt (Înv) A despica. 17 vt (C.i. elemente de aceeași natură) A desprinde. 18-19 vtr (C.i. elemente de aceeași natură) A (se) izola dintr-un tot. 20 vt A desface. 21-22 vtr A (se) rupe. 23-24 vtr (C.i. elemente identice sau diferite) A (se) îndepărta. 25-26 vtr (Pan) A (se) deosebi. 27 vr (Fig) A renunța la ceva. 28-29 vr A înceta de a mai fi împreună (temporar sau) definitiv. 30-31 vr A pleca în altă parte (temporar sau) definitiv. 32 vr (Înv; îe) A se ~ dintr-această viață sau din lumea aceasta A muri. 33-36 vtr (Spc) A (se desface sau) a face să se desfacă dintr-o încăierare, dintr-o luptă etc., (ființe sau) grupuri de ființe Si: a despreuna (6-9). 37-39 vr (D. persoane de sex opus) A înceta (de a se mai iubi sau) (de a avea relații sexuale ori) de a mai conviețui. 40 vr (D. soți) A divorța. 41 vr (D. soți) A se separa. 42-44 vt (C.i. persoane de sex opus) A face (să nu se mai iubească sau) (să nu mai aibă relații sexuale ori) să nu mai conviețuiască împreună Si: a despreuna (1-3). 45-46 vt (C.i. soți) A face (să divorțeze sau) să se separe Si: a despreuna (4-5). 47 vt (Înv; c.i. legături matrimoniale) A desface. 48-49 vr A renunța la o (credință sau) convingere. 50 vt (C.i. un spațiu). A împărți prin interpunerea a ceva. 51 vt A servi ca linie de demarcație între două spații. 52-53 vt (C.i. ființe) A împiedica (să mai intre în contact nemijlocit sau) să mai comunice, prin ceva care se interpune. 54-55 vt (A îndepărta printr-un interval de timp de un eveniment sau) a servi ca moment de demarcație în timp. 56 vt (Înv) A ține departe. 57-58 vtr A (se) delimita de cineva sau de ceva. 59-60 vtr A (se) constitui ca o separație de restul indivizilor. 61 vt (Rar) A desluși cu privirea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desperți vtr vz despărți
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desperțit2, ~ă a vz despărțit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desperțit1 sn vz despărțit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disapărțit sn vz despărțit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dispărți v vz despărți
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dispărțit, ~ă a vz despărțit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPĂRȚI, despart, vb. IV. 1. Refl. (Despre două sau mai multe ființe) A se îndepărta, a se separa (temporar) unii de alții plecînd fiecare în altă direcție; a pleca unii de lîngă alții, a se separa unii de alții (pentru totdeauna sau pentru o vreme mai mult ori mai puțin îndelungată). Irina și Ionuț se despart sfioși cu un «noroc bun». DAVIDOGLU, M. 15. Plecau uneori împreună, după lucru. În colțul străzii își urau succes și pe urmă se despărțeau. SAHIA, N. 96. Scumpul meu părinte, cît mă doare să mă despart de d-ta. ALECSANDRI, T. I 410. ◊ (Prin analogie cu ființele) Sînt cîțiva [vulcani mărunți] legați între ei printr-o dragoste și biologie siameză... despărțindu-se numai spre vîrf, pentru a avea fiecare un crater deosebit. BOGZA, C. O. 175. Acolo erau două drumuri care să despărțeau. ȘEZ. IV 171. ♦ Fig. A se îndepărta, a se înstrăina, a se detașa sufletește; a rupe legăturile, relațiile cu cineva. Sufletul lui Măgură se despărți pentru totdeauna de generația lui. CAMILAR, N. I 113. Mai ales de Leventu îmi pare rău că s-a despărțit de noi. SADOVEANU, P. M. 203. ◊ Tranz. Stăpînii firești ai aceleia care mi-i dragă, domnule abate, n-ar primi niciodată să mă vadă alături de dînsa... Sîntem despărțiți cu blestem. SADOVEANU, Z. C. 52. Cine desparte doi dulci, Ducă-i corbii carnea-n nuci; Cine desparte doi dragi, Ducă-i corbii carnea-n fagi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 281. 2. Refl. A se separa de ceva de care e legat sufletește, a se lipsi de..., a renunța la... Eu să mă despart de stînă, Să las sîlha cea bătrînă. COȘBUC, P. II 168. 3. Refl. (Despre soți) A se separa în mod legal; a divorța. Mă, eu... mă despart de muiere. DUMITRIU, B. F. 66. [Adela] s-a despărțit, imediat după căsătorie. IBRĂILEANU, A. 33. ◊ Tranz. (Subiectul este autoritatea care pronunță divorțul) Onorabila Dicasterie îi despărți, și coconul Andronache se duse în voiaj. NEGRUZZI, S. I 79. 4. Tranz. (Subiectul este un element care constituie un hotar, o barieră, un obstacol) A separa, a delimita, a izola. Se opriră nemișcați în drumul ce despărțea cele două moșii. PREDA, Î 150. Zidurile și palatele pe care le vedeam mă despărțeau de Piața Roșie. STANCU, U.R.S.S. 36. La ridicarea cortinei, marele oblon ce desparte terasa de hol este tras pînă jos. SEBASTIAN, T. 9. ◊ (În construcții figurate) Adela va rămînea pentru tine... inabordabilă ca o planetă, din cauza prăpăstiei care te desparte de ea! IBRĂILEANU, A. 187. ◊ (Cu determinarea «în două») Un horn dacă s-ar putea construi aici, să despartă focul în două. BOGZA, C. O. 71. Vîlceaua... despărțea prunăria în două. MACEDONSKI, O. III 6. ◊ Refl. pas. Holul se desparte de terasă prin două mari uși laterale de sticlă. SEBASTIAN, T. 9. ◊ Tranz. (În sens temporal) În pauza care desparte ultimele două acte, un filozof... rostește o vorbă de duh. CAMIL PETRESCU, T. III 501. ♦ A fi, a se afla între... sau pînă la...; a se interpune. Doar cîțiva pași despart cele două tabere. SAHIA, N. 44. Eu departe, tu departe, Două dealuri ne desparte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 115. ◊ (În sens temporal) Puțin mă mai despărțea de ziua logodnei. M. I. CARAGIALE, C. 84. ♦ Refl. A se împărți în două sau în mai multe părți. Nu mai există un sistem capitalist atotcuprinzător – lumea s-a despărțit în două sisteme: sistemul capitalist și sistemul socialist. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2500. – Prez. ind. și: (regional) despărțesc (CREANGĂ, P. 114, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 197, ALECSANDRI, P. P. 22).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE DESPĂRȚI mă despart intranz. 1) A înceta de a mai fi laolaltă sau în același loc; a se separa. 2)fig. A se detașa sufletește (de cineva sau de ceva). 3) A desface căsătoria în mod legal; a rupe relațiile de căsătorie printr-un divorț; a divorța. /<lat. dispartire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A DESPĂRȚI despart tranz. 1) (persoane sau obiecte aflate laolaltă sau în același loc) A face să se despartă; a separa. 2) A desface în două sau în mai multe părți; a împărți. /<lat. dispartire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
despărțì v. 1. a pune de o parte: a alege și despărți grâne; 2. a fi așezat între: un gard desparte cele două moșii; 3. a (se) depărta unul de altul: s’au despărțit ca prieteni; 4. a divorța. [Lat. vulg. DISPARTIRE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despárt și despărțésc, a -părțí v. tr. (lat. *dĭs-partire, îld. dĭs-pertire; it. spartire, pv. departir, fr. départir, cat. sp. pg. despartir). Separ, depărtezunu de laltu: a-ĭ despărți pe ceĭ bunĭ de ceĭ răĭ. Împart: a despărți curtea în doŭă (părțĭ). Divorțez. V. refl. Mă separ. Mă împart. Mă divorțez. V. bășcăluĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
despărțésc V. despart.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
despărțit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
despărțit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
despărțit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
despărți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despart, 2 sg. desparți, 3 sg. desparte, imperf. 1 despărțeam; conj. prez. 1 sg. să despart, 3 să despartă; imper. 2 sg. afirm. desparte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
despărți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despart, imperf. 3 sg. despărțea; conj. prez. 3 să despartă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
despărți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despart, imperf. 3 sg. despărțea; conj. prez. 3 sg. și pl. despartă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
despart, -tă 3 conj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESPĂRȚIT adj. 1. v. răzlețit. 2. v. divorțat. 3. v. separat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPĂRȚIT adj. v. deosebit, dezbinat, diferit, divers, felurit, învrăjbit, variat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPĂRȚIT adj. 1. izolat, răzlețit, separat, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. (JUR.) divorțat, (înv.) împărțit. (Soți ~.) 3. izolat, separat. (Camere complet ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despărțit adj. v. DEOSEBIT. DEZBINAT. DIFERIT. DIVERS. FELURIT. ÎNVRĂJBIT. VARIAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPĂRȚI vb. v. dezbina, învrăjbi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPĂRȚI vb. 1. a (se) desprinde, a (se) detașa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa. (S-a ~ de grup.) 2. v. răzleți. 3. v. divorța. 4. a separa, (înv. și reg.) a despreuna, (înv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie și i-am ~.) 5. a (se) izola, a (se) separa, (rar) a (se) segrega, (înv. și pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 6. v. împărți. 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 8. v. compartimenta. 9. v. separa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
despărți vb. v. DEZBINA. ÎNVRĂJBI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPĂRȚI vb. 1. a (se) desprinde, a (se) detașa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa. (S-a ~ de grup.) 2. a se izola, a se răzleți, a se separa, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. (JUR.) a divorța, a (se) separa, (înv.) a (se) împărți. (Soții s-au ~.) 4. a separa, (înv. și reg.) a despreuna, (înv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie și i-am ~.) 5. a (se) izola, a (se) separa, (rar) a (se) segrega, (inv. și pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de ceie sănătoase.) 6. a divide, a diviza, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a separa, a tăia. (~ bucata tn trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 8. a compartimenta, a separa. (A ~ o incintă în spații mai mici.) 9. a separa. (Zidul ~ cele două camere.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A (se) despărți ≠ a (se) căsători, a (se) împreuna, a (se) reuni, a (se) uni
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT314) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
despărțit, despărțităadjectiv
- 3. Fără legătură, izolat (de ceilalți). DEX '09 DLRLCsinonime: izolat înstrăinat
- Despărțite de restul lumii, apele Oltului vor continua să străbată cîmpia. BOGZA, C. O. 139. DLRLC
-
-
- Deși despărțite, lucrurile au unire. CONACHI, P. 260. DLRLC
-
etimologie:
- despărți DEX '09 DEX '98
despărțitsubstantiv neutru
- sinonime: despărțire
- 1.1. Despărțitul oilor = desfacerea tovărășiei de stână, toamna, când se împart proprietarilor oile și produsele lor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Poate eu n-oi fi față la toamnă, nici la despărțitul oilor, nici nicăieri pe fața pămîntului. CAMILAR, N. I 253. DLRLC
-
-
etimologie:
- despărți DEX '98
despărți, despartverb
- 1. A se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte, a părăsi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecând în direcții diferite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Irina și Ionuț se despart sfioși cu un «noroc bun». DAVIDOGLU, M. 15. DLRLC
- Plecau uneori împreună, după lucru. În colțul străzii își urau succes și pe urmă se despărțeau. SAHIA, N. 96. DLRLC
- Scumpul meu părinte, cît mă doare să mă despart de d-ta. ALECSANDRI, T. I 410. DLRLC
- Sînt cîțiva [vulcani mărunți] legați între ei printr-o dragoste și biologie siameză... despărțindu-se numai spre vîrf, pentru a avea fiecare un crater deosebit. BOGZA, C. O. 175. DLRLC
- Acolo erau două drumuri care să despărțeau. ȘEZ. IV 171. DLRLC
- 1.1. A se înstrăina, a se detașa sufletește de cineva sau de ceva; a rupe legăturile cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Sufletul lui Măgură se despărți pentru totdeauna de generația lui. CAMILAR, N. I 113. DLRLC
- Mai ales de Leventu îmi pare rău că s-a despărțit de noi. SADOVEANU, P. M. 203. DLRLC
- Stăpînii firești ai aceleia care mi-i dragă, domnule abate, n-ar primi niciodată să mă vadă alături de dînsa... Sîntem despărțiți cu blestem. SADOVEANU, Z. C. 52. DLRLC
- Cine desparte doi dulci, Ducă-i corbii carnea-n nuci; Cine desparte doi dragi, Ducă-i corbii carnea-n fagi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 281. DLRLC
-
- 1.2. A se lipsi de ceva de care e legat sufletește; a renunța la... DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: renunța
- Eu să mă despart de stînă, Să las sîlha cea bătrînă. COȘBUC, P. II 168. DLRLC
-
-
- 2. Divorța. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: divorța
- Mă, eu... mă despart de muiere. DUMITRIU, B. F. 66. DLRLC
- [Adela] s-a despărțit, imediat după căsătorie. IBRĂILEANU, A. 33. DLRLC
- Onorabila Dicasterie îi despărți, și coconul Andronache se duse în voiaj. NEGRUZZI, S. I 79. DLRLC
-
- 3. (Despre bariere, obstacole etc.) A pune între... DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se opriră nemișcați în drumul ce despărțea cele două moșii. PREDA, Î 150. DLRLC
- Zidurile și palatele pe care le vedeam mă despărțeau de Piața Roșie. STANCU, U.R.S.S. 36. DLRLC
- La ridicarea cortinei, marele oblon ce desparte terasa de hol este tras pînă jos. SEBASTIAN, T. 9. DLRLC
- Adela va rămînea pentru tine... inabordabilă ca o planetă, din cauza prăpăstiei care te desparte de ea! IBRĂILEANU, A. 187. DLRLC
- Un horn dacă s-ar putea construi aici, să despartă focul în două. BOGZA, C. O. 71. DLRLC
- Vîlceaua... despărțea prunăria în două. MACEDONSKI, O. III 6. DLRLC
- Holul se desparte de terasă prin două mari uși laterale de sticlă. SEBASTIAN, T. 9. DLRLC
- (În sens temporal) În pauza care desparte ultimele două acte, un filozof... rostește o vorbă de duh. CAMIL PETRESCU, T. III 501. DLRLC
- 3.1. A fi, a se afla între... sau până la...; a se interpune. DLRLCsinonime: interpune
- Doar cîțiva pași despart cele două tabere. SAHIA, N. 44. DLRLC
- Eu departe, tu departe, Două dealuri ne desparte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 115. DLRLC
- (În sens temporal) Puțin mă mai despărțea de ziua logodnei. M. I. CARAGIALE, C. 84. DLRLC
-
- 3.2. A (se) împărți (în două sau mai multe părți); a (se) separa, a (se) segmenta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu mai există un sistem capitalist atotcuprinzător – lumea s-a despărțit în două sisteme: sistemul capitalist și sistemul socialist. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2500. DLRLC
-
-
- comentariu Prezent indicativ și: despărțesc. DLRLC
etimologie:
- *dispartire DEX '09 DEX '98