2 intrări

19 definiții

despădurít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: despăduri] 1 Despădurire (1). 2 Defrișare.

despădurít2, ~ă a [At: SĂM. II, 394 / Pl: ~iți, ~e / E: despăduri] 1 (D. terenuri pe care au fost păduri) De pe care s-au tăiat pădurile în mod nerațional și fără posibilitate de regenerare. 2 Defrișat2.

DESPĂDURÍT, -Ă, despăduriți, -te, adj. (Despre un teren, o regiune etc.) De pe care s-au tăiat pădurile. – V. despăduri.

DESPĂDURÍT, -Ă, despăduriți, -te, adj. (Despre un teren, o regiune etc.) De pe care s-au tăiat pădurile. – V. despăduri.

DESPĂDURÍT, -Ă, despăduriți, -te, adj. (Despre un teren, o regiune etc.) De pe care s-au tăiat în mod nerațional pădurile. Ținuturi despădurite.

DESPĂDURÍT adj. v. defrișat.

Despădurit ≠ împădurit

despăduri vt [At: BARCIANU / Pzi: ~resc / E: des- + (în)păduri cdp fr déboiser] 1 A tăia în mod nerațional pădurea, fără a lăsa posibilitatea de regenerare. 2 A defrișa.

DESPĂDURÍ, despăduresc, vb. IV. Tranz. A tăia (în mod nerațional) pădurea de pe un anumit teren. ♦ A defrișa. – Pref. des- + [îm]păduri (după fr. déboiser).

DESPĂDURÍ, despăduresc, vb. IV. Tranz. A tăia (în mod nerațional) pădurea de pe un anumit teren. ♦ A defrișa. – Des1- + [îm]păduri (după fr. déboiser).

DESPĂDURÍ, despăduresc, vb. IV. Tranz. A tăia în mod nerațional pădurile dintr-o regiune. Porțiuni din codri au fost despădurite și în chipul acesta s-au născut curăturile. PAMFILE, A. R. 2.

despădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despădurésc, imperf. 3 sg. despădureá; conj. prez. 3 despădureáscă

DESPĂDURÍ vb. v. defrișa.

A despăduri ≠ a împăduri

A DESPĂDURÍ ~ésc tranz. 1) (locurile) A lipsi de pădure prin tăierea nerațională a acesteia. 2) (terenuri) A lipsi de arbori și de arbuști prin tăierea sau arderea lor; a face bun pentru agricultură, pentru construcții sau pentru reîmpădurire; a defrișa. /des- + a [îm]păduri

despădurì v. 1. a curăța de arbori: a despăduri un teren; 2. a extermina pădurile fără a îngriji de regenerarea lor.

despădurésc v. tr. (d. pădure). Taĭ pădurea de pe un loc: nu despădurițĭ țara, că pădurile aduc ploĭ și moderează arșița veriĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESPĂDURIT adj. defrișat, (înv.) săciuit, tîrșit. (Pădure ~.)

despădurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despădurésc, imperf. 3 sg. despădureá; conj. prez. 3 sg. și pl. despădureáscă

DESPĂDURI vb. a defrișa, (reg.) a tîrși, (Transilv. și Bucov.) a lăzui, (înv.) a cura. (A ~ un teren împădurit.)

Intrare: despăduri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despăduri
  • despădurire
  • despădurit
  • despăduritu‑
  • despădurind
  • despădurindu‑
singular plural
  • despădurește
  • despăduriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despăduresc
(să)
  • despăduresc
  • despăduream
  • despădurii
  • despădurisem
a II-a (tu)
  • despădurești
(să)
  • despădurești
  • despădureai
  • despăduriși
  • despăduriseși
a III-a (el, ea)
  • despădurește
(să)
  • despădurească
  • despădurea
  • despăduri
  • despădurise
plural I (noi)
  • despădurim
(să)
  • despădurim
  • despăduream
  • despădurirăm
  • despăduriserăm
  • despădurisem
a II-a (voi)
  • despăduriți
(să)
  • despăduriți
  • despădureați
  • despădurirăți
  • despăduriserăți
  • despăduriseți
a III-a (ei, ele)
  • despăduresc
(să)
  • despădurească
  • despădureau
  • despăduri
  • despăduriseră
Intrare: despădurit
despădurit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despădurit
  • despăduritul
  • despăduritu‑
  • despăduri
  • despădurita
plural
  • despăduriți
  • despăduriții
  • despădurite
  • despăduritele
genitiv-dativ singular
  • despădurit
  • despăduritului
  • despădurite
  • despăduritei
plural
  • despăduriți
  • despăduriților
  • despădurite
  • despăduritelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)