desnodat², ~ă a vz deznodat²

desnodat¹ sn vz deznodat¹

DEZNODA, deznod, vb. I. Tranz. 1. A desface un nod ori o ață, o sfoară etc. fixate printr-un nod sau, p. ext. a desface obiectul legat în acest fel. ◊ Expr. A deznoda punga (sau băierile pungii) = a scoate banii, a da banii; a face o cheltuială. ♦ Fig. A clarifica, a soluționa o situație încurcată, un conflict. 2. Fig. A deșela, a speti pe cineva cu bătaia sau din cauza unor poveri prea grele. – Pref. dez- + [în]noda.

deznoda [At: ANON. CAR. / S și: (înv) desn~ / Pzi: deznod / E: dez- + (în)noda] 1 vt A desface un nod. 2 vt A dezlega un obiect. 3 vt (Reg; îe) Cum înnozi așa deznozi Dacă greșești, trebuie să repari singur greșeala. 4 vt (Îlv) A ~ punga (sau băierile pungii) A face o cheltuială. 5 vr (Reg; d. vrăji) A se desface. 6 vt (Înv) A descifra. 7 vt (Fig) A clarifica o situație încurcată, un conflict. 8 vt (Pop; șîe a ~ în sau de bătaie) A bate foarte rău. 9 vr (Pop; d. oameni) A se extenua din cauza unor munci grele. 10 vt (Reg; c.i. căruța) A îndrepta roțile în direcția normală. 11 vr (Reg; d. oameni) A se dezmorți. 12 vr (Reg; d. grâu) A răsări.

deznodat², ~ă a [At: M. COSTIN, O. 117 / S și: (înv) desn~ / Pl: ~ați, ~e / E: deznoda] 1 (D. noduri, ațe, sfori etc.) Desfăcut. 2 (Fig; fam; d. corpul omului sau d. oameni) Deșirat. 3 (Îvr) Paralizat. 4 (Fig; îvr) Dezinvolt. 5 (Reg; d. car) Dezpiedicat. 6 (Reg; d. oameni) Care se mișcă cu ușurință Si: dezțepenit, desmorțit. 7 (Reg; d. oameni) Care a fost bătut foarte rău. 8 (Reg; d. oameni) Extenuat din cauza unei munci grele. 9 (Fig; d. gânduri, imagini, stil etc.) Dezlânat. 10 (Reg; irn) Mâncău.

deznodat¹ sn [At: DLR ms/ Pl: (rar) ~uri / E: deznoda] 1-4 Deznodare (1-3, 5). 5 (Pop) Bătaie. 6-7 Deznodare (7-8). 9 (Reg) Dezmorțire. 10 (Reg) Răsărire.

DEZNODA, deznod, vb. I. Tranz. 1. A face să nu mai fie înnodat, a desface un nod, o ață, o sfoară etc. fixate printr-un nod sau, p. ext. a desface obiectul legat în acest fel. ◊ Expr. A deznoda punga (sau băierile pungii) = a scoate banii, a da banii; a face o cheltuială. ♦ Fig. A clarifica, a soluționa o situație încurcată, un conflict. 2. Fig. A deșela, a speti pe cineva cu bătaia sau din cauza unor poveri prea grele. – Dez- + [în]noda.

DEZNODA, deznod, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică nodul, sau ața, sfoara fixate printr-un nod sau, p. ext., obiectul legat în acest fel) A face să nu mai fie înnodat, a desface. V. dezlega. Deznoadă șiretul de la gheată. ◊ Fig. Mi-era rușine de risipa gîndurilor mele, de simțimintele care mă slăbeau și mă deznodau, ca pe o cosiță molatecă... în bătaia vîntului! GALACTION, O. I 353. (Refl.) Varsănufie... s-a uitat la apele care se deznodau sub punte. GALACTION, O. I 205. ◊ Expr. A deznoda punga (sau băierile pungii) = a scoate bani, a da bani. Deznoadă-ți punga, zgîrcitule. ALECSANDRI, T. 1546. ◊ Refl. pas. Ce nod cu gura se înnoadă Și cu mîni nu se deznoadă? (Cununia). GOROVEI, C. 121. ♦ Fig. (Cu privire la o situație încurcată, un conflict) A limpezi, a clarifica, a soluționa. Știu orice pricină s-o-nnod și s-o deznod. ALECSANDRI, T. 257. 2. Fig. A deșela (prin poveri prea grele sau prin bătaie). Fiece palmă de loc Te deznoadă de mijloc Și la fiecare pas Curg șiroaie pe obraz. DEȘLIU, M. 64. Al dracului, să pun acu mîna pe el și să-l deznod. PREDA, Î. 18. După ce te deznoda soldatul, venea cu duhul bunătății notarul. PAS, L. I 273.

DEZNODAT, -Ă, deznodați, -te, adj. 1. (Despre noduri și despre obiecte fixate cu ajutorul unui nod) Dezlegat, desfăcut. Șiret deznodat. ▭ O mie înnodate, O mie deznodate, O mie să vorbești, O mie nu ghicești (Plasa de prins pește). GOROVEI, C. 293. 2. Fig. (Familiar, despre corpul omului, p. ext. despre oameni) Înalt și slab; deșirat. Stroe era mai subțire [ca Bîlea], întins și deznodat. PREDA, Î. 147. 3. Fig. (Despre gînduri, idei, imagini etc.) Lipsit de concizie, fără șir; dezlînat. Se înscriu fraze deznodate, comparații prea căutate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 12/2.

A DEZNODA deznod tranz. 1) A face să se deznoade. 2) rar (probleme, chestiuni, situații confuze) A face clar; a lămuri; a limpezi, a elucida; a desluși. /dez- + a [în]noda

A SE DEZNODA pers. 3 se deznoadă intranz. 1) (despre ață, sfoară etc. înnodată) A se dezlega dintr-un nod (sau din mai multe). 2) (despre obiecte legate și înnodate) A se desface dintr-o legătură cu nod. /dez- + a [în]noda

DEZNODAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DEZNODA și A SE DEZNODA. 2) fam. (despre persoane) Care este înalt și slab; deșirat. 3) fig. (despre gânduri, stil etc.) Care este lipsit de concizie; dezlânat. /v. a (se) deznoda

desnodà v. 1. a desface nodul: desnoadă-ți punga, sgârcitule! AL.; 2. fig. a descurca o intrigă, a termina o piesă de teatru.

deznód, a -á v. tr. (compus ca și înod; it. disnodare, pv. desnozar, fr. dénouer, cat. desnuar). Desfac nodu. Fig. Termin, descurc (o intrigă, o pĭesă de teatru).

deznoda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deznod, 2 sg. deznozi, 3 deznoadă; conj. prez. 1 sg. să deznod, 3 să deznoade; imper. 2 sg. afirm. deznoadă

deznoda (a ~) vb., ind. prez. 3 deznoadă

deznoda vb., ind. prez. 1 sg. deznod, 3 sg. și pl. deznoadă

deznoda

desnod.

DEZNODA vb. v. deșela, istovi, speti.

DEZNODA vb. a dezlega. (A ~ nodurile unei sfori.)

DEZNODAT adj. v. prolix.

DEZNODAT adj. dezlegat. (Un nod ~.)

deznoda vb. v. DEȘELA. ISTOVI. SPETI.

DEZNODA vb. a dezlega. (A ~ nodurile unei sfori.)

DEZNODAT adj. dezlegat. (Un nod ~.)

deznodat adj. v. PROLIX.

A (se) deznoda ≠ a (se) înnoda