3 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
desnaturalizare sf vz denaturalizare
denaturaliza vt [At: PROT.-POP., N. D. / V: desnăt~ / S și: (înv) ~isa / Pzi: ~zez / E: fr dénaturaliser] A face să se piardă cetățenia (dobândită pe cale de naturalizare) cuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
denaturalizare sf [At: COSTINESCU / S și: ~isa~ / Pl: ~zări / E: denaturaliza] Pierdere a calității (dobândită pe cale de naturalizare) de cetățean al unui stat Si: (rar) denaturalizat1, (îvr) denaturalizație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desnaturaliza v vz denaturaliza
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desnăturaliza vt vz denaturaliza
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DENATURALIZA vb. I. tr. A ridica naturalizarea (cuiva), a priva (pe cineva) de drepturile cîstigate prin naturalizare. [< fr. dénaturaliser].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DENATURALIZARE s.f. Acțiunea de a denaturaliza și rezultatul ei. [< denaturaliza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DENATURALIZA vb. tr. a ridica naturalizarea (cuiva), a-l priva de drepturile câștigate prin naturalizare. (< fr. dénaturaliser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
denaturaliza vb., ind. prez.1 sg. denaturalizez, 3 sg. și pl. denaturalizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
denaturalizare s. f., pl. denaturalizări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
denaturaliza, denaturalizezverb
- 1. A ridica naturalizarea (cuiva), a priva (pe cineva) de drepturile câstigate prin naturalizare. DN
etimologie:
- dénaturaliser DN
denaturalizare, denaturalizărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a denaturaliza și rezultatul ei. DN
etimologie:
- denaturaliza DN