desmeticì v. a (se) trezi, a-și veni în fire. [Pare a fi de aceeaș origină cu desmeți (v. ameți)].

DEZMETICI, dezmeticesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc.; a (se) dezmeți. [Var.: dezmeteci vb. IV] – Din dezmetic.

dezmetec, ~ă a vz dezmetic

dezmeteci v vz dezmetici

dezmetic, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 212 2/15 / V: (înv) ~tec / S și: desm~ / E: nct] (Înv) 1 (D. oameni) Care umblă fără rost. 2 Care are o comportare lipsită de bun-simț. 3 (Pex) Lipsit de rațiune Si: descreierat, nebun, zănatic. 4 (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de echilibru, de bun-simț, de rațiune Si: aiurit, nesăbuit. 5 (D. oameni și animale) Dezorientat în fața unei situații Si: năuc, uluit, zăpăcit.

dezmetici vr [At: BIBLIA (1688), 212 2/15 / V: (îvp) ~teci, (îvr) dizmit~, dizmint~ / S și: desm~ / Pzi: ~cesc / E: dezmetic] 1-2 (Înv) A se comporta ca un dezmetic (2-3). 3 A-și reveni dintr-o stare emotivă puternică Si: a se trezi la realitate, (îvr) a se dezmeți, a se dezmânta.

DEZMETICI, dezmeticesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc., a (se) dezmeți. [Var.: dezmeteci vb. IV.] – Probabil lat. *dismatticire (< mattus „beat”).

DEZMETIC, -Ă, dezmetici, -e, adj. Bezmetic. Am fost un copil dezmetic. GALACTION, O. I 9. ◊ (Substantivat) Primejdia începe să fie cu mult mai mare pentru acei dezmetici care au cutezat peste ce se cuvine. SADOVEANU, Z. C. 342. Dezmeticule... trebuie să te adun de pe drumuri. CAMIL PETRESCU, T. I 546. Nu se rugase... să-i mai găsească ceva bani... La adică știa să facă jertfe, dar se păzea să se adune cu dezmeticii! MACEDONSKI, O. III 51.

DEZMETICI, dezmeticesc, vb. IV. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «din») A-și veni în fire (dintr-o amețeală, dintr-un leșin, dintr-o spaimă etc.); a-și reveni, a se trezi, a se reculege. Într-un tîrziu se mai dezmetici; deschise ochii, cercă să se ridice, dar căzu din nou. DUNĂREANU, CH. 39. Trecîndu-și mîna pe frunte ca pentru a se dezmetici, m-a întrebat ce vreau să mai cînte. IBRĂILEANU, A. 46. După ce se dezmetici din leșinul ce-i venise de inimă rea, începură s-o mîngîie surorile. ISPIRESCU, L. 51. ◊ Tranz. În zorii zilei următoare, dezmeticiți de tăria de peste noapte a stelelor, păstrăvii fulgeră din nou prin torentul rece. BOGZA, C. O. 108. Dacă s-ar putea întîmpla un fapt care să-i dezmeticească pe toți. CAMIL PETRESCU, T. II 381. Nuntașii dezmeticiți de strigătul popii... văzură pozna ce era să li se întîmple. ȘEZ. IV 1. – Variantă: dezmeteci vb. IV.

A SE DEZMETICI mă ~esc intranz. A-și reveni după o emoție puternică; a-și veni în fire. /<lat. dismatticire

A DEZMETICI ~esc tranz. A face să se dezmeticească. /<lat. dismatticire

desmetic a. zăpăcit, nebun. [Cf. bezmetic].

dezmetíc V. bezmetic.

dezmetic (pop.) adj. m., pl. dezmetici; f. dezmetică, pl. dezmetice

dezmetici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticesc, 3 sg. dezmeticește, imperf. 1 dezmeticeam; conj. prez. 1 sg. să dezmeticesc, 3 să dezmeticească

dezmetic (rar) adj. m., pl. dezmetici; f. dezmetică, pl. dezmetice

dezmetici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticesc, imperf. 3 sg. dezmeticea; conj. prez. 3 să dezmeticească

dezmetic adj. m., pl. dezmetici; f. sg. dezmetică, pl. dezmetice

dezmetici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticesc, imperf. 3 sg. dezmeticea; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmeticească

dezmetici

desmetic.

desmeticesc, -ceam 1 imp.

DEZMETIC adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.

DEZMETICI vb. 1. v. reveni. 2. v. trezi.

dezmetic adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. DESCREIERAT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

DEZMETICI vb. 1. a se reculege, a se regăsi, a-și reveni, a se trezi, (înv.) a se dezmeți, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbăta. (S-a ~ destul de repede și a acționat normal.) 2. a (se) trezi, (rar) a se dezbăta. (S-a ~ după chef.)

A se dezmetici ≠ a se ameți, a se buimăci, a se năuci, a se zăpăci

A dezmetici ≠ a buimăci, a năuci, a zăpăci