2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desmeticì v. a (se) trezi, a-și veni în fire. [Pare a fi de aceeaș origină cu desmeți (v. ameți)].

DEZMETECÍ vb. IV v. dezmetici.

DEZMÉTIC, -Ă, dezmetici, -ce, adj. (Rar; adesea substantivat) Bezmetic. – Cf. bezmetic.

DEZMÉTIC, -Ă, dezmetici, -ce, adj. (Rar; adesea substantivat) Bezmetic. – Cf. bezmetic.

DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc.; a (se) dezmeți. [Var.: dezmetecí vb. IV] – Din dezmetic.

dezmetic, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 212 2/15 / V: (înv) ~tec / S și: desm~ / E: nct] (Înv) 1 (D. oameni) Care umblă fără rost. 2 Care are o comportare lipsită de bun-simț. 3 (Pex) Lipsit de rațiune Si: descreierat, nebun, zănatic. 4 (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de echilibru, de bun-simț, de rațiune Si: aiurit, nesăbuit. 5 (D. oameni și animale) Dezorientat în fața unei situații Si: năuc, uluit, zăpăcit.

dezmeticí vr [At: BIBLIA (1688), 212 2/15 / V: (îvp) ~tecí, (îvr) dizmit~, dizmint~ / S și: desm~ / Pzi: ~césc / E: dezmetic] 1-2 (Înv) A se comporta ca un dezmetic (2-3). 3 A-și reveni dintr-o stare emotivă puternică Si: a se trezi la realitate, (îvr) a se dezmeți, a se dezmânta.

DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc., a (se) dezmeți. [Var.: dezmetecí vb. IV.] – Probabil lat. *dismatticire (< mattus „beat”).

DEZMÉTIC, -Ă, dezmetici, -e, adj. Bezmetic. Am fost un copil dezmetic. GALACTION, O. I 9. ◊ (Substantivat) Primejdia începe să fie cu mult mai mare pentru acei dezmetici care au cutezat peste ce se cuvine. SADOVEANU, Z. C. 342. Dezmeticule... trebuie să te adun de pe drumuri. CAMIL PETRESCU, T. I 546. Nu se rugase... să-i mai găsească ceva bani... La adică știa să facă jertfe, dar se păzea să se adune cu dezmeticii! MACEDONSKI, O. III 51.

DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «din») A-și veni în fire (dintr-o amețeală, dintr-un leșin, dintr-o spaimă etc.); a-și reveni, a se trezi, a se reculege. Într-un tîrziu se mai dezmetici; deschise ochii, cercă să se ridice, dar căzu din nou. DUNĂREANU, CH. 39. Trecîndu-și mîna pe frunte ca pentru a se dezmetici, m-a întrebat ce vreau să mai cînte. IBRĂILEANU, A. 46. După ce se dezmetici din leșinul ce-i venise de inimă rea, începură s-o mîngîie surorile. ISPIRESCU, L. 51. ◊ Tranz. În zorii zilei următoare, dezmeticiți de tăria de peste noapte a stelelor, păstrăvii fulgeră din nou prin torentul rece. BOGZA, C. O. 108. Dacă s-ar putea întîmpla un fapt care să-i dezmeticească pe toți. CAMIL PETRESCU, T. II 381. Nuntașii dezmeticiți de strigătul popii... văzură pozna ce era să li se întîmple. ȘEZ. IV 1. – Variantă: dezmetecí vb. IV.

A SE DEZMETICÍ mă ~ésc intranz. A-și reveni după o emoție puternică; a-și veni în fire. /<lat. dismatticire

A DEZMETICÍ ~ésc tranz. A face să se dezmeticească. /<lat. dismatticire

desmetic a. zăpăcit, nebun. [Cf. bezmetic].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezmétic (rar) adj. m., pl. dezmétici; f. dezmétică, pl. dezmétice

dezmeticí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticésc, imperf. 3 sg. dezmeticeá; conj. prez. 3 dezmeticeáscă

dezmétic adj. m., pl. dezmétici; f. sg. dezmétică, pl. dezmétice

dezmeticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticésc, imperf. 3 sg. dezmeticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmeticeáscă

arată toate definițiile

Intrare: dezmetic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmetic
  • dezmeticul
  • dezmeticu‑
  • dezmetică
  • dezmetica
plural
  • dezmetici
  • dezmeticii
  • dezmetice
  • dezmeticele
genitiv-dativ singular
  • dezmetic
  • dezmeticului
  • dezmetice
  • dezmeticei
plural
  • dezmetici
  • dezmeticilor
  • dezmetice
  • dezmeticelor
vocativ singular
  • dezmeticule
  • dezmetice
  • dezmetică
  • dezmetico
plural
  • dezmeticilor
  • dezmeticelor
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desmetic
  • desmeticul
  • desmetică
  • desmetica
plural
  • desmetici
  • desmeticii
  • desmetice
  • desmeticele
genitiv-dativ singular
  • desmetic
  • desmeticului
  • desmetice
  • desmeticei
plural
  • desmetici
  • desmeticilor
  • desmetice
  • desmeticelor
vocativ singular
  • desmeticule
  • desmetice
  • desmetică
  • desmetico
plural
  • desmeticilor
  • desmeticelor
dezmetec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dezmetici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmetici
  • dezmeticire
  • dezmeticit
  • dezmeticitu‑
  • dezmeticind
  • dezmeticindu‑
singular plural
  • dezmeticește
  • dezmeticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmeticesc
(să)
  • dezmeticesc
  • dezmeticeam
  • dezmeticii
  • dezmeticisem
a II-a (tu)
  • dezmeticești
(să)
  • dezmeticești
  • dezmeticeai
  • dezmeticiși
  • dezmeticiseși
a III-a (el, ea)
  • dezmeticește
(să)
  • dezmeticească
  • dezmeticea
  • dezmetici
  • dezmeticise
plural I (noi)
  • dezmeticim
(să)
  • dezmeticim
  • dezmeticeam
  • dezmeticirăm
  • dezmeticiserăm
  • dezmeticisem
a II-a (voi)
  • dezmeticiți
(să)
  • dezmeticiți
  • dezmeticeați
  • dezmeticirăți
  • dezmeticiserăți
  • dezmeticiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmeticesc
(să)
  • dezmeticească
  • dezmeticeau
  • dezmetici
  • dezmeticiseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmeteci
  • dezmetecire
  • dezmetecit
  • dezmetecitu‑
  • dezmetecind
  • dezmetecindu‑
singular plural
  • dezmetecește
  • dezmeteciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmetecesc
(să)
  • dezmetecesc
  • dezmeteceam
  • dezmetecii
  • dezmetecisem
a II-a (tu)
  • dezmetecești
(să)
  • dezmetecești
  • dezmeteceai
  • dezmeteciși
  • dezmeteciseși
a III-a (el, ea)
  • dezmetecește
(să)
  • dezmetecească
  • dezmetecea
  • dezmeteci
  • dezmetecise
plural I (noi)
  • dezmetecim
(să)
  • dezmetecim
  • dezmeteceam
  • dezmetecirăm
  • dezmeteciserăm
  • dezmetecisem
a II-a (voi)
  • dezmeteciți
(să)
  • dezmeteciți
  • dezmeteceați
  • dezmetecirăți
  • dezmeteciserăți
  • dezmeteciseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmetecesc
(să)
  • dezmetecească
  • dezmeteceau
  • dezmeteci
  • dezmeteciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desmetici
  • desmeticire
  • desmeticit
  • desmeticitu‑
  • desmeticind
  • desmeticindu‑
singular plural
  • desmeticește
  • desmeticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desmeticesc
(să)
  • desmeticesc
  • desmeticeam
  • desmeticii
  • desmeticisem
a II-a (tu)
  • desmeticești
(să)
  • desmeticești
  • desmeticeai
  • desmeticiși
  • desmeticiseși
a III-a (el, ea)
  • desmeticește
(să)
  • desmeticească
  • desmeticea
  • desmetici
  • desmeticise
plural I (noi)
  • desmeticim
(să)
  • desmeticim
  • desmeticeam
  • desmeticirăm
  • desmeticiserăm
  • desmeticisem
a II-a (voi)
  • desmeticiți
(să)
  • desmeticiți
  • desmeticeați
  • desmeticirăți
  • desmeticiserăți
  • desmeticiseți
a III-a (ei, ele)
  • desmeticesc
(să)
  • desmeticească
  • desmeticeau
  • desmetici
  • desmeticiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezmetic desmetic dezmetec

  • exemple
    • Am fost un copil dezmetic. GALACTION, O. I 9.
      surse: DLRLC
    • Primejdia începe să fie cu mult mai mare pentru acei dezmetici care au cutezat peste ce se cuvine. SADOVEANU, Z. C. 342.
      surse: DLRLC
    • Dezmeticule... trebuie să te adun de pe drumuri. CAMIL PETRESCU, T. I 546.
      surse: DLRLC
    • Nu se rugase... să-i mai găsească ceva bani... La adică știa să facă jertfe, dar se păzea să se adune cu dezmeticii! MACEDONSKI, O. III 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. bezmetic
    surse: DEX '98 DEX '09

dezmetici dezmeteci desmetici

  • 1. tranzitiv adesea figurat A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc.; a (se) dezmeți.
    exemple
    • Într-un tîrziu se mai dezmetici; deschise ochii, cercă să se ridice, dar căzu din nou. DUNĂREANU, CH. 39.
      surse: DLRLC
    • Trecîndu-și mîna pe frunte ca pentru a se dezmetici, m-a întrebat ce vreau să mai cînte. IBRĂILEANU, A. 46.
      surse: DLRLC
    • După ce se dezmetici din leșinul ce-i venise de inimă rea, începură s-o mîngîie surorile. ISPIRESCU, L. 51.
      surse: DLRLC
    • În zorii zilei următoare, dezmeticiți de tăria de peste noapte a stelelor, păstrăvii fulgeră din nou prin torentul rece. BOGZA, C. O. 108.
      surse: DLRLC
    • Dacă s-ar putea întîmpla un fapt care să-i dezmeticească pe toți. CAMIL PETRESCU, T. II 381.
      surse: DLRLC
    • Nuntașii dezmeticiți de strigătul popii... văzură pozna ce era să li se întîmple. ȘEZ. IV 1.
      surse: DLRLC

etimologie: