O definiție pentru desmânta

desmântá (-t, -at), vb. – (Trans.) A face să se răzgîndească. Origine incertă. Pare a fi un der. de la lat. mantāre „a aștepta”, intensiv de la manēre; în acest caz *dĭsmantāre ar însemna „a exaspera” sau „a descuraja” pe cineva. După Tiktin, de la un lat. *dĭsmentāre, de la mens; după Giuglea, RF, II, 49, din lat. *dĭsmonĭtāre. Candrea trece sub tăcere etimonul, iar Scriban pare a ignora cuvîntul, care este destul de rar.

Intrare: desmânta
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desmânta desmântare desmântat desmântând singular plural
desmântă desmântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desmânt (să) desmânt desmântam desmântai desmântasem
a II-a (tu) desmânți (să) desmânți desmântai desmântași desmântaseși
a III-a (el, ea) desmântă (să) desmânte desmânta desmântă desmântase
plural I (noi) desmântăm (să) desmântăm desmântam desmântarăm desmântaserăm, desmântasem*
a II-a (voi) desmântați (să) desmântați desmântați desmântarăți desmântaserăți, desmântaseți*
a III-a (ei, ele) desmântă (să) desmânte desmântau desmânta desmântaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)