6 definiții pentru deslușitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESLUȘITÓR, -OÁRE, deslușitori, -oare, adj. (Înv.) Care lămurește, care explică. – Desluși + suf. -tor.

DESLUȘITÓR, -OÁRE, deslușitori, -oare, adj. (Înv.) Care lămurește, care explică. – Desluși + suf. -tor.

deslușitor, ~oare smf, a [At: POENARU, Î. VIII/8 / V: (îvr) dăs~, dos~, ~sclu~, doslo~ / Pl: ~i, ~oare / E: desluși + -tor] (Persoană) care clarifică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deslușitór (înv.) adj. m., pl. deslușitóri; f. sg. și pl. deslușitoáre

deslușitór adj. m., pl. deslușitóri; f. sg. și pl. deslușitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESLUȘITÓR adj. v. explicativ, lămuritor.

deslușitor adj. v. EXPLICATIV. LĂMURITOR.

Intrare: deslușitor
deslușitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deslușitor
  • deslușitorul
  • deslușitoru‑
  • deslușitoare
  • deslușitoarea
plural
  • deslușitori
  • deslușitorii
  • deslușitoare
  • deslușitoarele
genitiv-dativ singular
  • deslușitor
  • deslușitorului
  • deslușitoare
  • deslușitoarei
plural
  • deslușitori
  • deslușitorilor
  • deslușitoare
  • deslușitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deslușitor

etimologie:

  • Desluși + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09