2 intrări

2 definiții

deslegá (-g, -at), vb. – A desface nodul. – Mr. dizlegu, megl. disleg, istr. dezlegu. Lat. dĭslĭgāre (Pușcariu 521; Candrea-Dens., 972; REW 2672; Candrea); cf. it. dislegare, prov. desliar, fr. délier, cat. deslligar, sp., port. desligar. Ar putea fi o formație internă, pornindu-se de la lega.Der. deslegare, s. f. (acțiunea de a dezlega; absolvire); deslegător, adj. (care dezleagă); deslegătură, s. f. (acțiunea de a dezlega).

deslegà v. 1. a desface ce era legat: a deslega la ochi; 2. fig. a face liber, a destace de o îndatorire, de un jurământ: a deslega de păcate; 3. a dispensa de: a deslega postul; 4. a rezolva: a deslega o ghicitoare. [Lat. vulg. DISLIGARE].

Intrare: deslega
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deslega deslegare deslegat deslegând singular plural
deslea deslegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desleg (să) desleg deslegam deslegai deslegasem
a II-a (tu) deslegi (să) deslegi deslegai deslegași deslegaseși
a III-a (el, ea) deslea (să) deslege deslega deslegă deslegase
plural I (noi) deslegăm (să) deslegăm deslegam deslegarăm deslegaserăm, deslegasem*
a II-a (voi) deslegați (să) deslegați deslegați deslegarăți deslegaserăți, deslegaseți*
a III-a (ei, ele) deslea (să) deslege deslegau deslega deslegaseră
Intrare: deslegat
deslegat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deslegat deslegatul deslega deslegata
plural deslegați deslegații deslegate deslegatele
genitiv-dativ singular deslegat deslegatului deslegate deslegatei
plural deslegați deslegaților deslegate deslegatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)