2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZINTERESÁ, dezinteresez, vb. I. Refl. A nu manifesta niciun interes pentru cineva sau ceva, a nu-i păsa, a nu se (mai) îngriji de cineva sau de ceva. – Din fr. désintéresser.

DEZINTERESÁRE, dezinteresări, s. f. Faptul de a se dezinteresa; nepăsare. – V. dezinteresa.

DEZINTERESÁRE, dezinteresări, s. f. Faptul de a se dezinteresa; nepăsare. – V. dezinteresa.

dezinteresa [At: NEGULICI, E. I, 94/18 / S și: (înv) desi~ / Pzi: ~sez / E: fr désintéresser] 1 vt (Înv) A pierde interesul pentru ceva. 2 vr (Udp „de”) A manifesta indiferență față de o anumită problemă Si: a nu se preocupa, a nu se îngriji. 3 vt (Înv; c.i. persoane) A elimina dintr-o afacere, acordând o despăgubire pentru pierderea suferită.

dezinteresare sf [At: MOLNAR, I. 349/13 / V: (înv) ~sire (S și: desinteresire) / S și: (înv) desi~ / Pl: ~sări / E: dezinteresa] 1-2 Dezinteres (1-2). 3 (Înv) Despăgubire acordată unei persoane eliminate dintr-o afacere.

DEZINTERESÁ, dezinteresez, vb. I. Refl. A nu manifesta nici un interes pentru cineva sau ceva, a nu-i păsa, a nu se (mai) îngriji de cineva sau de ceva. – Din fr. désintéresser.

DEZINTERESÁ, dezinteresez, vb. I. Refl. A nu avea interes (pentru cineva sau ceva), a nu-i păsa, a nu se mai îngriji (de cineva sau de ceva). Directorul ridică din umeri dezinteresîndu-se disprețuitor. CAMIL PETRESCU, T. I 434.

DEZINTERESÁRE s. f. Faptul de a se dezinteresa de cineva sau de ceva; nepăsare; lipsă de interes (personal). Teofil... în dezinteresarea lui pentru orice spectacol al vieții, adormea unde îl prindea vremea. C. PETRESCU, C. V. 291. A plecat, schițîndu-mi o mică teorie asupra curioasei dezinteresări a poeților. VLAHUȚĂ, O. A. 225.

DEZINTERESÁ vb. I. refl. A-i lipsi cuiva interesul (pentru cineva sau ceva); a nu se ocupa de ceva. [Cf. fr. désintéresser].

DEZINTERESÁRE s.f. Faptul de a se dezinteresa; lipsă de interes, nepăsare. [< dezinteresa].

DEZINTERESÁ vb. refl. a-i lipsi cuiva interesul pentru cineva sau ceva; a nu se ocupa de... (< fr. désintéresser)

A SE DEZINTERESÁ mă ~éz intranz. A manifesta dezinteres; a vădi lipsă de interes. /<fr. désintéresser

dezinteresà v. 1. a exclude dela interes prin îndemnizare: a dezinteresa pe un creditor; 2. a se lepăda de propriile sale interese.

dezinteresare f. calitatea persoanei dezinteresate.

* dezintereséz v. tr. (fr. désintéresser). Fac să peardă interesu: a dezinteresa lumea de o afacere. V. refl. Nu mă interesez, mi-e indiferent: a se dezinteresa de părerea vulguluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezinteresá (a se ~) (de-zin-/dez-in-) vb. refl., ind. prez. 3 se dezintereseáză

!dezinteresáre (de-zin-/dez-in-) s. f., g.-d. art. dezinteresắrii; pl. dezinteresắri

dezinteresá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezintereséz, 3 sg. și pl. dezintereseáză

dezinteresáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezinteresării; pl. dezinteresări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZINTERESÁRE s. v. dezinteres.

arată toate definițiile

Intrare: dezinteresa
  • silabație: de-zin-, dez-in- info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezinteresa
  • dezinteresare
  • dezinteresat
  • dezinteresatu‑
  • dezinteresând
  • dezinteresându‑
singular plural
  • dezinteresea
  • dezinteresați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezinteresez
(să)
  • dezinteresez
  • dezinteresam
  • dezinteresai
  • dezinteresasem
a II-a (tu)
  • dezinteresezi
(să)
  • dezinteresezi
  • dezinteresai
  • dezinteresași
  • dezinteresaseși
a III-a (el, ea)
  • dezinteresea
(să)
  • dezintereseze
  • dezinteresa
  • dezinteresă
  • dezinteresase
plural I (noi)
  • dezinteresăm
(să)
  • dezinteresăm
  • dezinteresam
  • dezinteresarăm
  • dezinteresaserăm
  • dezinteresasem
a II-a (voi)
  • dezinteresați
(să)
  • dezinteresați
  • dezinteresați
  • dezinteresarăți
  • dezinteresaserăți
  • dezinteresaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezinteresea
(să)
  • dezintereseze
  • dezinteresau
  • dezinteresa
  • dezinteresaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desinteresa
  • desinteresare
  • desinteresat
  • desinteresatu‑
  • desinteresând
  • desinteresându‑
singular plural
  • desinteresea
  • desinteresați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desinteresez
(să)
  • desinteresez
  • desinteresam
  • desinteresai
  • desinteresasem
a II-a (tu)
  • desinteresezi
(să)
  • desinteresezi
  • desinteresai
  • desinteresași
  • desinteresaseși
a III-a (el, ea)
  • desinteresea
(să)
  • desintereseze
  • desinteresa
  • desinteresă
  • desinteresase
plural I (noi)
  • desinteresăm
(să)
  • desinteresăm
  • desinteresam
  • desinteresarăm
  • desinteresaserăm
  • desinteresasem
a II-a (voi)
  • desinteresați
(să)
  • desinteresați
  • desinteresați
  • desinteresarăți
  • desinteresaserăți
  • desinteresaseți
a III-a (ei, ele)
  • desinteresea
(să)
  • desintereseze
  • desinteresau
  • desinteresa
  • desinteresaseră
Intrare: dezinteresare
dezinteresare substantiv feminin
  • silabație: de-zin-, dez-in- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezinteresare
  • dezinteresarea
plural
  • dezinteresări
  • dezinteresările
genitiv-dativ singular
  • dezinteresări
  • dezinteresării
plural
  • dezinteresări
  • dezinteresărilor
vocativ singular
plural
desinteresare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desinteresare
  • desinteresarea
plural
  • desinteresări
  • desinteresările
genitiv-dativ singular
  • desinteresări
  • desinteresării
plural
  • desinteresări
  • desinteresărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezinteresa desinteresa

  • 1. A nu manifesta niciun interes pentru cineva sau ceva, a nu-i păsa, a nu se (mai) îngriji de cineva sau de ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN antonime: interesa attach_file un exemplu
    exemple
    • Directorul ridică din umeri dezinteresîndu-se disprețuitor. CAMIL PETRESCU, T. I 434.
      surse: DLRLC

etimologie:

dezinteresare desinteresare

  • 1. Faptul de a se dezinteresa.
    exemple
    • Teofil... în dezinteresarea lui pentru orice spectacol al vieții, adormea unde îl prindea vremea. C. PETRESCU, C. V. 291.
      surse: DLRLC
    • A plecat, schițîndu-mi o mică teorie asupra curioasei dezinteresări a poeților. VLAHUȚĂ, O. A. 225.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dezinteresa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN