6 definiții pentru desinit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÉSINIT s. n. Termen folosit la descrierea lucrărilor sau a manuscriselor, pentru a indica cuvintele care încheie un text. – Cuv. lat.

DÉSINIT s. n. Termen folosit la descrierea lucrărilor sau a manuscriselor, pentru a indica cuvintele care încheie un text. – Cuv. lat.

désinit sn [At: DER / Pl: ~uri / E: lat desinit] Termen folosit pentru a indica cuvintele care încheie un text, un manuscris (în descrierea acestora, în fișe sau în cataloage de bibliotecă).

DÉSINIT s.n. Termen folosit pentru a indica cuvintele care încheie un manuscris. [< lat. desinit].

DÉSINIT s. n. termen pentru a indica cuvintele care încheie un manuscris. (< lat. desinit)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: desinit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desinit
  • desinitul
  • desinitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • desinit
  • desinitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desinit

  • 1. Termen folosit la descrierea lucrărilor sau a manuscriselor, pentru a indica cuvintele care încheie un text.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: