2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desincronizáre s. f. Ieșire din sincronie ◊ „Cel de-al doilea capitol cuprinde operele capitale, corespunzătoare maturității, dintre care cel puțin «Moara cu noroc» și «Mara» sunt capodopere, iar cel de-al treilea tot ce a urmat; în fond se dă aici o explicație desincronizării estetice a operei.” Sc. 28 XII 77 p. 4 (din de- + sincronizare)

DESINCRONIZÁ, desincronizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde sincronismul. – Pref. de- + sincroniza.

desincroniza vtr [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: des- + sincroniza] 1-2 (A face să-și piardă sau) a-și pierde sincronismul.

DESINCRONIZÁ, desincronizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde sincronismul. – Des1- + sincroniza.

DESINCRONIZÁ vb. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde sincronismul. (< fr. désynchroniser)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desincronizáre s. f., pl. desincronizări

*desincronizá (a ~) vb., ind. prez. 3 desincronizeáză

desincronizá vb., ind. prez.1 sg. desincronizéz, 3 sg. și pl. desincronizeáză

Intrare: desincronizare
desincronizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desincronizare
  • desincronizarea
plural
  • desincronizări
  • desincronizările
genitiv-dativ singular
  • desincronizări
  • desincronizării
plural
  • desincronizări
  • desincronizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: desincroniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desincroniza
  • desincronizare
  • desincronizat
  • desincronizatu‑
  • desincronizând
  • desincronizându‑
singular plural
  • desincronizea
  • desincronizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desincronizez
(să)
  • desincronizez
  • desincronizam
  • desincronizai
  • desincronizasem
a II-a (tu)
  • desincronizezi
(să)
  • desincronizezi
  • desincronizai
  • desincronizași
  • desincronizaseși
a III-a (el, ea)
  • desincronizea
(să)
  • desincronizeze
  • desincroniza
  • desincroniză
  • desincronizase
plural I (noi)
  • desincronizăm
(să)
  • desincronizăm
  • desincronizam
  • desincronizarăm
  • desincronizaserăm
  • desincronizasem
a II-a (voi)
  • desincronizați
(să)
  • desincronizați
  • desincronizați
  • desincronizarăți
  • desincronizaserăți
  • desincronizaseți
a III-a (ei, ele)
  • desincronizea
(să)
  • desincronizeze
  • desincronizau
  • desincroniza
  • desincronizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desincroniza

  • 1. A face să-și piardă sau a-și pierde sincronismul.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • Prefix de- + sincroniza.
    surse: DEX '09