DESIGNA, designez, vb. I. Tranz. (Livr.) A desemna¹, a indica. – Din fr. désigner.

desemna¹ vt vz desena

desena [At: NEGRUZZI, S. 246 / V: ~emna, ~sina / Pzi: ~nez / E: fr dessiner cf desen] 1-6 vt A face un desen (1, 4-5, 8-9,11). 7-8 vtr A (se) contura în fața privirii. 9 vt (Fig; rar) A schița o problemă, o chestiune.

designa vt [At: I. IONESCU, D. 204 / Pzi: ~nez, (îvr) designu / E: fr désigner, lat design, designare] (Frm) 1 A desemna. 2 A denumi. 3 A indica.

desina v vz desena

DESIGNA, designez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A desemna¹, a indica. – Din fr. désigner.

DESENA, desenez, vb. I. 1. Tranz. A face un desen cu mîna liberă sau cu ajutorul instrumentelor. Desenează un copac. ◊ Fig. [Norii] desenează pe cer hărțile unor continente necunoscute. BOGZA, C. O. 53. ◊ Absol. Surîse, încetînd să deseneze și punînd creionul colorat alături. C. PETRESCU, C. V. 149. 2. Refl. (Despre conturul unui obiect) A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. Munții se desenează în zare. ▭ Asprimea voluntară a feței era îndulcită de catifelarea umedă a ochilor și de buzele cărnoase, roșii și desenate voluptos. C. PETRESCU, Î. I 13. 3. (Neobișnuit, cu privire la o problemă, o chestiune) A schița, a contura. (Atestat în forma desemna) Chestiunea abia este desemnată; acesta este primul ei cuvînt. ODOBESCU, S. III 408. – Variante: desemna, (învechit) desina (NEGRUZZI, S. II 246) vb. I.

DESIGNA, designez, vb. I. Tranz. (Franțuzism rar) A desemna¹, a indica. S-a... luat această expresiune spre a designa partea de moșie cea mai amănunțită a unui răzăș. I. IONESCU, D. 205.

DESENA vb. I. 1. tr. A face un desen. 2. refl. A apărea, a se ivi, a se contura, a se profila. [Cf. fr. dessiner].

DESIGNA vb. I. tr. (Liv.) A indica, a desemna. [Var. desina vb. I. / < fr. désigner].

DESINA vb. I. v. designa.

DESENA vb. I. tr. a face un desen. II. refl. a apărea, a se contura, a se profila. (< fr. dessiner)

DESIGNA vb. tr. a desemna, a indica. (< fr. désigner)

A SE DESENA mă ~ez intranz. A se închega în contururi precise; a căpăta forme distinctive; a se profila; a se contura; a se zugrăvi; a se delimita. /<fr. dessiner

A DESENA ~ez tranz. 1) A reprezenta prin desen. 2) A face să se deseneze; a profila; a contura; a zugrăvi; a schița. /<fr. dessiner

desenà v. 1. a reprezenta cu ajutorul desenului: a desena un cap; 2. a face să reiasă formele; o haină ce desenează bine talia; 3. a ști desenul; 4. a apare deslușit: din depărtare se desenează munții.

desena (a ~) (a executa un desen) vb., ind. prez. 1 sg. desenez, 3 desenează; conj. prez. 1 sg. să desenez, 3 să deseneze

designa (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. designez, 3 designează; conj. prez. 1 sg. să designez, 3 să designeze

desena (a ~) (a executa un desen) vb., ind. prez. 3 desenează

designa (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 designează

desena (a executa un desen, a se profila, a (se) contura) vb. ind. prez. 1 sg. desenez, 3 sg. și pl. desenează

designa vb., ind. prez. 3 sg. designează

desena («a face un desen»)

desenez (fac un desen).

DESENA vb. 1. (înv. și pop.) a scrie, a zugrăvi. (A ~ o caricatură.) 2. a se contura, a se delimita, a se desluși, a se distinge, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.)

DESENA vb. 1. (înv. și pop.) a scrie, a zugrăvi. (A ~ o caricatură.) 2. a se contura, a se delimita, a se desluși, a se distinge, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.)

desena, desenez v. t. a denunța.