2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deshumat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deshuma] Deshumare.

deshumat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: deshuma] (D. oseminte) Care au fost dezgropate din mormânt.

DESHUMÁ, deshumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort; a exhuma. – Pref. des- + [în]huma.

deshuma vt [At: STANCU, R. A. IV, 200 / Pzi: ~méz / E: des- + (în)huma] 1 A dezgropa osemintele unui mort Si: exhuma.

DESHUMÁ, deshumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort; a exhuma. – Des1- + [în]huma.

DESHUMÁ, deshumez, vb. I. Tranz. A scoate un cadavru din mormînt, a dezgropa, a exhuma.

DESHUMÁ vb. I. tr. A scoate din pământ un cadavru; a exhuma; a dezgropa. [P.i. -mez. / după înhuma].

DESHUMÁ vb. tr. 1. a dezgropa, a scoate din pământ un cadavru; a exhuma. 2. (fig.) a scoate la iveală, a aduce în discuție fapte, lucruri uitate. (< des- + /în/huma)

A DESHUMÁ ~éz tranz. (cadavre, oseminte) A scoate din mormânt, din humă; a dezgropa; a exhuma. /des- + a [în]huma


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deshumá (a ~) vb., ind. prez. 3 deshumeáză

deshumá vb., ind. prez. 1 sg. deshuméz, 3 sg. și pl. deshumeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESHUMÁ vb. a dezgropa, a exhuma, (înv. și reg.) a dezmormânta. (A ~ un mort îngropat.)

DESHUMA vb. a dezgropa, a exhuma, (înv. și reg.) a dezmormînta. (A ~ un mort îngropat.)

A deshuma ≠ a îngropa, a înhuma, a înmormânta

Intrare: deshumat
deshumat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deshumat
  • deshumatul
  • deshumatu‑
  • deshuma
  • deshumata
plural
  • deshumați
  • deshumații
  • deshumate
  • deshumatele
genitiv-dativ singular
  • deshumat
  • deshumatului
  • deshumate
  • deshumatei
plural
  • deshumați
  • deshumaților
  • deshumate
  • deshumatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deshuma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deshuma
  • deshumare
  • deshumat
  • deshumatu‑
  • deshumând
  • deshumându‑
singular plural
  • deshumea
  • deshumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deshumez
(să)
  • deshumez
  • deshumam
  • deshumai
  • deshumasem
a II-a (tu)
  • deshumezi
(să)
  • deshumezi
  • deshumai
  • deshumași
  • deshumaseși
a III-a (el, ea)
  • deshumea
(să)
  • deshumeze
  • deshuma
  • deshumă
  • deshumase
plural I (noi)
  • deshumăm
(să)
  • deshumăm
  • deshumam
  • deshumarăm
  • deshumaserăm
  • deshumasem
a II-a (voi)
  • deshumați
(să)
  • deshumați
  • deshumați
  • deshumarăți
  • deshumaserăți
  • deshumaseți
a III-a (ei, ele)
  • deshumea
(să)
  • deshumeze
  • deshumau
  • deshuma
  • deshumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deshuma

etimologie:

  • Prefix des- + [în]huma.
    surse: DEX '09 DN