2 intrări

2 definiții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESHOLTEÍ vb. v. căsători, însura.

desholtei vb. v. CĂSĂTORI. ÎNSURA.

Intrare: desholteire
desholteire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desholteire
  • desholteirea
plural
  • desholteiri
  • desholteirile
genitiv-dativ singular
  • desholteiri
  • desholteirii
plural
  • desholteiri
  • desholteirilor
vocativ singular
plural
Intrare: desholtei
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desholtei
  • desholteire
  • desholteit
  • desholteitu‑
  • desholteind
  • desholteindu‑
singular plural
  • desholteiește
  • desholteiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desholteiesc
(să)
  • desholteiesc
  • desholteiam
  • desholteii
  • desholteisem
a II-a (tu)
  • desholteiești
(să)
  • desholteiești
  • desholteiai
  • desholteiși
  • desholteiseși
a III-a (el, ea)
  • desholteiește
(să)
  • desholteiască
  • desholteia
  • desholtei
  • desholteise
plural I (noi)
  • desholteim
(să)
  • desholteim
  • desholteiam
  • desholteirăm
  • desholteiserăm
  • desholteisem
a II-a (voi)
  • desholteiți
(să)
  • desholteiți
  • desholteiați
  • desholteirăți
  • desholteiserăți
  • desholteiseți
a III-a (ei, ele)
  • desholteiesc
(să)
  • desholteiască
  • desholteiau
  • desholtei
  • desholteiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)