2 intrări
16 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (5)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZGOLI, dezgolesc, vb. IV. Tranz. și refl. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. – Pref. dez- + goli.
dezgoli [At: (a. 1642), ap. TDRG / Pzi: ~lesc / E: dez- + goli] 1 vt A lăsa gol. 2-3 vtr A-și descoperi trupul sau o parte a lui Si: a (se) dezbrăca, a (se) despuia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZGOLI, dezgolesc, vb. IV. Tranz. și refl. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. – Dez- + goli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZGOLI, dezgolesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la corpul omenesc sau la părțile lui) A dezbrăca, a descoperi, a lăsa gol. Cu mișcări scurte a dat drumul de pe el straielor sumare, care mai mult îl dezgoleau decît îl acopereau, și lunecă fără nici un zgomot în apă. SADOVEANU, N. F. 80. Pleșuvul îl rîdică încet de la pămînt și-i dezgoli pieptul. EMINESCU, N. 77. ◊ Refl. Uitînd rușinea toată și buna-cuviință, Se dezgolesc de haine. NEGRUZZI, S. II 229. (Fig.) Dezgolindu-se codrii de frunzișuri și venind iarna, au ieșit acei buntușnici, ca lupii. SADOVEANU, Z. C. 231.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DEZGOLI ~esc tranz. (corpul sau părți ale lui) A descoperi, lăsând gol. /dez- + a goli
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DEZGOLI mă ~esc intranz. 1) (despre persoane) A se dezbrăca în pielea goală; a scoate toate hainele; a se despuia. 2) (despre arbori, arbuști) A-și lepăda frunzișul; a rămâne fără frunze; a se desfrunzi; a se despuia. /dez- + a goli
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desgolì v. a lăsa gol, a descoperi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezgolésc v. tr. (amestec din golesc, dezgovesc și dezvălesc). Dezvălesc, descoper: cu peptu dezgolit (saŭ, maĭ simplu și maĭ frumos, cu peptu gol).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezgoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgolesc, 3 sg. dezgolește, imperf. 1 dezgoleam; conj. prez. 1 sg. să dezgolesc, 3 să dezgolească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dezgoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgolesc, imperf. 3 sg. dezgolea; conj. prez. 3 să dezgolească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezgoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgolesc, imperf. 3 sg. dezgolea, conj. prez. 3 sg. și pl. dezgolească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezgoli
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
desgolesc, -leam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZGOLI vb. v. dezbrăca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZGOLI vb. a (se) despuia, a (se) dezbrăca, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) tîrși. (S-a ~ pînă la piele.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A (se) dezgoli ≠ a (se) înveli
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dezgoli, dezgolescverb
- 1. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cu mișcări scurte a dat drumul de pe el straielor sumare, care mai mult îl dezgoleau decît îl acopereau, și lunecă fără nici un zgomot în apă. SADOVEANU, N. F. 80. DLRLC
- Pleșuvul îl rîdică încet de la pămînt și-i dezgoli pieptul. EMINESCU, N. 77. DLRLC
- Uitînd rușinea toată și buna-cuviință, Se dezgolesc de haine. NEGRUZZI, S. II 229. DLRLC
- Dezgolindu-se codrii de frunzișuri și venind iarna, au ieșit acei buntușnici, ca lupii. SADOVEANU, Z. C. 231. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix dez- + goli. DEX '09