4 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

desfranát1 sn vz desfrânat1

desfranát2, ~ă a vz desfrânat2

desfrâná [At: M. COSTIN, O. 151/ Pzi: ~néz și (îvr) desfrấn / E: des- + (în)frâna] 1 vt (Îdt) A scoate frâul de la cal. 2 vt (Pex) A lăsa liber. 3 vt (Rar) A desface frâna. 4 vt (Pex) A scoate frâna. 5-6 vtr (A duce sau) a face să ducă o viață imorală. 7-8 vtr A (se) deda viciilor, corupției, destrăbălării.

desfrânát1 sn [At: MDA ms / V: (îvr) dăs~, dis~ / Pl: ~uri / E: desfrâna] 1-6 Desfrânare (1-6). 7 (Îvp) Vorbărie multă și fără rost.

desfrânát2, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 101 / V: (îvr) dăs~, dis~, ~făr~ / Pl: ~áți, ~e / E: desfrâna] 1 a (Înv; d. cal) Lipsit de frâu. 2 a (Pex) Lăsat liber. 3 a (Înv; d. vehicule prevăzute cu frâne) Cu frâna liberă. 4-5 smf a (Persoană) care încalcă limitele bunei-cuviințe sau ale moralității. 6-7 smf, a (Persoană) depravată.

DESFRÂNÁ, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Pref. des- + [în]frâna.

DESFRÂNÁT, -Ă, desfrânați, -te, adj. (Adesea substantivat) Destrăbălat, corupt, depravat, imoral. – V. desfrâna.

DESFRÂNÁ, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Des1- + [în]frâna.

DESFRÎNÁ, desfrînez, vb. I. Refl. (Neobișnuit) A se deda desfătărilor, petrecerilor, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. Ne desfrînam în nebunia carnavalului la Veneția. M. I. CARAGIALE, C. 55.

DESFRÎNÁT, -Ă, desfrînați, -te, adj. Destrăbălat, corupt, stricat, depravat, imoral, cu o conduită imorală. Tînărul rege... fugi cu desfrînata sa curte. ODOBESCU, S. I 4. M-aș mîngîia d-aceasta, cînd aș vedea că, poate, Prin scrieri vom preface năravuri desfrînate. ALEXANDRESCU, P. 82. Iliaș urmînd în tronul părintelui său, după o scurtă și desfrînată domnie, se duse la Constantinopol. NEGRUZZI, S. I 144. ◊ (Substantivat) Focul juneții și simplitatea creșterii sale o făcură să plece urechea la măgulirile desfrînaților. NEGRUZZI, S. I 20.

!desfrâná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se desfrâneáză

desfrâná vb., ind. prez. 1 sg. desfrânéz, 3 sg. și pl. desfrâneáză

DESFRÂNÁ vb. v. corupe.

DESFRÂNÁT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. depravat, destrăbălat, dezmățat, imoral, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat ~; e un ~.)

A SE DESFRÂNÁ mă ~éz intranz. A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se deprava; a se destrăbăla; a se strica. /des- + a [în]frâna

DESFRÂNÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care s-a dedat desfrâului; depravat; destrăbălat. /v. a se desfrâna

desfrânà v. 1. a lua calului frâul; 2. fig. a da drumul: fiecare simte că mintea-i se desfrână AL.; 3. a (se) da desfrânării.

desfrânat a. 1. lipsit de frâu; 2. necumpătat în purtare, dat la plăceri. ║ m. om desfrânat.

desfrînát, -ă adj. și s. Vechĭ. Fără frîŭ, neînfrînat, impetuos, pornit: să nu să hie pus (să nu se fi pus) să oprească desfrînata prostime, pozna mare (răscoala) s’ar hi întîmplat (Cost. 1, 293). Exuberant, prea mare, imens. Azĭ. Destrăbălat, stricat, corupt. – Și desfîrnat (Mold. sud).

desfrînéz v. tr. (ca și în-frînez). Scot frîŭ, las fără frîŭ (un cal). Fig. V. refl. Mă corup, mă dedaŭ stricăciuniĭ. V. destrăbălez.

Intrare: desfrâna
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desfrâna desfrânare desfrânat desfrânând singular plural
desfrânea desfrânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desfrânez (să) desfrânez desfrânam desfrânai desfrânasem
a II-a (tu) desfrânezi (să) desfrânezi desfrânai desfrânași desfrânaseși
a III-a (el, ea) desfrânea (să) desfrâneze desfrâna desfrână desfrânase
plural I (noi) desfrânăm (să) desfrânăm desfrânam desfrânarăm desfrânaserăm, desfrânasem*
a II-a (voi) desfrânați (să) desfrânați desfrânați desfrânarăți desfrânaserăți, desfrânaseți*
a III-a (ei, ele) desfrânea (să) desfrâneze desfrânau desfrâna desfrânaseră
Intrare: desfrânat
desfrânat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desfrânat desfrânatul desfrâna desfrânata
plural desfrânați desfrânații desfrânate desfrânatele
genitiv-dativ singular desfrânat desfrânatului desfrânate desfrânatei
plural desfrânați desfrânaților desfrânate desfrânatelor
vocativ singular
plural
Intrare: desfranat
desfranat
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: desfranat
desfranat
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)