4 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desfranat1 sn vz desfrânat1

DESFRÂNÁ, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Pref. des- + [în]frâna.

DESFRÂNÁT, -Ă, desfrânați, -te, adj. (Adesea substantivat) Destrăbălat, corupt, depravat, imoral. – V. desfrâna.

desfrâná [At: M. COSTIN, O. 151/ Pzi: ~nez și (îvr) desfrấn / E: des- + (în)frâna] 1 vt (Îdt) A scoate frâul de la cal. 2 vt (Pex) A lăsa liber. 3 vt (Rar) A desface frâna. 4 vt (Pex) A scoate frâna. 5-6 vtr (A duce sau) a face să ducă o viață imorală. 7-8 vtr A (se) deda viciilor, corupției, destrăbălării.

desfrânat2, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 101 / V: (îvr) dăs~, dis~, ~făr~ / Pl: ~ați, ~e / E: desfrâna] 1 a (Înv; d. cal) Lipsit de frâu. 2 a (Pex) Lăsat liber. 3 a (Înv; d. vehicule prevăzute cu frâne) Cu frâna liberă. 4-5 smf, a (Persoană) care încalcă limitele bunei-cuviințe sau ale moralității. 6-7 smf, a (Persoană) depravată.

desfrânat1 sn [At: MDA ms / V: (îvr) dăs~, dis~ / Pl: ~uri / E: desfrâna] 1-6 Desfrânare (1-6). 7 (Îvp) Vorbărie multă și fără rost.

DESFRÂNÁ, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Des1- + [în]frâna.

DESFRÎNÁ, desfrînez, vb. I. Refl. (Neobișnuit) A se deda desfătărilor, petrecerilor, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. Ne desfrînam în nebunia carnavalului la Veneția. M. I. CARAGIALE, C. 55.

DESFRÎNÁT, -Ă, desfrînați, -te, adj. Destrăbălat, corupt, stricat, depravat, imoral, cu o conduită imorală. Tînărul rege... fugi cu desfrînata sa curte. ODOBESCU, S. I 4. M-aș mîngîia d-aceasta, cînd aș vedea că, poate, Prin scrieri vom preface năravuri desfrînate. ALEXANDRESCU, P. 82. Iliaș urmînd în tronul părintelui său, după o scurtă și desfrînată domnie, se duse la Constantinopol. NEGRUZZI, S. I 144. ◊ (Substantivat) Focul juneții și simplitatea creșterii sale o făcură să plece urechea la măgulirile desfrînaților. NEGRUZZI, S. I 20.

A SE DESFRÂNÁ mă ~éz intranz. A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se deprava; a se destrăbăla; a se strica. /des- + a [în]frâna

DESFRÂNÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care s-a dedat desfrâului; depravat; destrăbălat. /v. a se desfrâna

desfrânà v. 1. a lua calului frâul; 2. fig. a da drumul: fiecare simte că mintea-i se desfrână AL.; 3. a (se) da desfrânării.

desfrânat a. 1. lipsit de frâu; 2. necumpătat în purtare, dat la plăceri. ║ m. om desfrânat.

desfrînát, -ă adj. și s. Vechĭ. Fără frîŭ, neînfrînat, impetuos, pornit: să nu să hie pus (să nu se fi pus) să oprească desfrînata prostime, pozna mare (răscoala) s’ar hi întîmplat (Cost. 1, 293). Exuberant, prea mare, imens. Azĭ. Destrăbălat, stricat, corupt. – Și desfîrnat (Mold. sud).

desfrînéz v. tr. (ca și în-frînez). Scot frîŭ, las fără frîŭ (un cal). Fig. V. refl. Mă corup, mă dedaŭ stricăciuniĭ. V. destrăbălez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!desfrâná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se desfrâneáză

desfrâná vb., ind. prez. 1 sg. desfrânéz, 3 sg. și pl. desfrâneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESFRÂNÁT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. depravat, destrăbălat, dezmățat, imoral, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat ~; e un ~.)

arată toate definițiile

Intrare: desfranat
desfranat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: desfranat
desfranat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: desfrâna
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desfrâna
  • desfrânare
  • desfrânat
  • desfrânatu‑
  • desfrânând
  • desfrânându‑
singular plural
  • desfrânea
  • desfrânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desfrânez
(să)
  • desfrânez
  • desfrânam
  • desfrânai
  • desfrânasem
a II-a (tu)
  • desfrânezi
(să)
  • desfrânezi
  • desfrânai
  • desfrânași
  • desfrânaseși
a III-a (el, ea)
  • desfrânea
(să)
  • desfrâneze
  • desfrâna
  • desfrână
  • desfrânase
plural I (noi)
  • desfrânăm
(să)
  • desfrânăm
  • desfrânam
  • desfrânarăm
  • desfrânaserăm
  • desfrânasem
a II-a (voi)
  • desfrânați
(să)
  • desfrânați
  • desfrânați
  • desfrânarăți
  • desfrânaserăți
  • desfrânaseți
a III-a (ei, ele)
  • desfrânea
(să)
  • desfrâneze
  • desfrânau
  • desfrâna
  • desfrânaseră
Intrare: desfrânat
desfrânat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desfrânat
  • desfrânatul
  • desfrânatu‑
  • desfrâna
  • desfrânata
plural
  • desfrânați
  • desfrânații
  • desfrânate
  • desfrânatele
genitiv-dativ singular
  • desfrânat
  • desfrânatului
  • desfrânate
  • desfrânatei
plural
  • desfrânați
  • desfrânaților
  • desfrânate
  • desfrânatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desfrâna

etimologie:

  • Prefix des- + [în]frâna.
    surse: DEX '09

desfrânat

  • exemple
    • Tînărul rege... fugi cu desfrînata sa curte. ODOBESCU, S. I 4.
      surse: DLRLC
    • M-aș mîngîia d-aceasta, cînd aș vedea că, poate, Prin scrieri vom preface năravuri desfrînate. ALEXANDRESCU, P. 82.
      surse: DLRLC
    • Iliaș urmînd în tronul părintelui său, după o scurtă și desfrînată domnie, se duse la Constantinopol. NEGRUZZI, S. I 144.
      surse: DLRLC
    • Focul juneții și simplitatea creșterii sale o făcură să plece urechea la măgulirile desfrînaților. NEGRUZZI, S. I 20.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi desfrâna
    surse: DEX '09