2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desfrana v vz desfrâna

DESFRÂNÁ, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Pref. des- + [în]frâna.

desfrâná [At: M. COSTIN, O. 151/ Pzi: ~nez și (îvr) desfrấn / E: des- + (în)frâna] 1 vt (Îdt) A scoate frâul de la cal. 2 vt (Pex) A lăsa liber. 3 vt (Rar) A desface frâna. 4 vt (Pex) A scoate frâna. 5-6 vtr (A duce sau) a face să ducă o viață imorală. 7-8 vtr A (se) deda viciilor, corupției, destrăbălării.

DESFRÂNÁ, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Des1- + [în]frâna.

DESFRÎNÁ, desfrînez, vb. I. Refl. (Neobișnuit) A se deda desfătărilor, petrecerilor, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. Ne desfrînam în nebunia carnavalului la Veneția. M. I. CARAGIALE, C. 55.

A SE DESFRÂNÁ mă ~éz intranz. A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se deprava; a se destrăbăla; a se strica. /des- + a [în]frâna

desfrânà v. 1. a lua calului frâul; 2. fig. a da drumul: fiecare simte că mintea-i se desfrână AL.; 3. a (se) da desfrânării.

desfrînéz v. tr. (ca și în-frînez). Scot frîŭ, las fără frîŭ (un cal). Fig. V. refl. Mă corup, mă dedaŭ stricăciuniĭ. V. destrăbălez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!desfrâná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se desfrâneáză

desfrâná vb., ind. prez. 1 sg. desfrânéz, 3 sg. și pl. desfrâneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESFRÎNA vb. a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.)

Intrare: desfrana
desfrana
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: desfrâna
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desfrâna
  • desfrânare
  • desfrânat
  • desfrânatu‑
  • desfrânând
  • desfrânându‑
singular plural
  • desfrânea
  • desfrânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desfrânez
(să)
  • desfrânez
  • desfrânam
  • desfrânai
  • desfrânasem
a II-a (tu)
  • desfrânezi
(să)
  • desfrânezi
  • desfrânai
  • desfrânași
  • desfrânaseși
a III-a (el, ea)
  • desfrânea
(să)
  • desfrâneze
  • desfrâna
  • desfrână
  • desfrânase
plural I (noi)
  • desfrânăm
(să)
  • desfrânăm
  • desfrânam
  • desfrânarăm
  • desfrânaserăm
  • desfrânasem
a II-a (voi)
  • desfrânați
(să)
  • desfrânați
  • desfrânați
  • desfrânarăți
  • desfrânaserăți
  • desfrânaseți
a III-a (ei, ele)
  • desfrânea
(să)
  • desfrâneze
  • desfrânau
  • desfrâna
  • desfrânaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desfrâna

etimologie:

  • Prefix des- + [în]frâna.
    surse: DEX '09