opțiuni
  • info

14 definiții pentru desfrâna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESFRÂNA, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Pref. des- + [în]frâna.

desfrâna [At: M. COSTIN, O. 151/ Pzi: ~nez și (îvr) desfrân / E: des- + (în)frâna] 1 vt (Îdt) A scoate frâul de la cal. 2 vt (Pex) A lăsa liber. 3 vt (Rar) A desface frâna. 4 vt (Pex) A scoate frâna. 5-6 vtr (A duce sau) a face să ducă o viață imorală. 7-8 vtr A (se) deda viciilor, corupției, destrăbălării.

DESFRÂNA, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Des1- + [în]frâna.

A SE DESFRÂNA mă ~ez intranz. A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se deprava; a se destrăbăla; a se strica. /des- + a [în]frâna

desfrânà v. 1. a lua calului frâul; 2. fig. a da drumul: fiecare simte că mintea-i se desfrână AL.; 3. a (se) da desfrânării.

desfărna v vz desfrâna

desfrana v vz desfrâna

DESFRÎNA, desfrînez, vb. I. Refl. (Neobișnuit) A se deda desfătărilor, petrecerilor, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. Ne desfrînam în nebunia carnavalului la Veneția. M. I. CARAGIALE, C. 55.

desfrînéz v. tr. (ca și în-frînez). Scot frîŭ, las fără frîŭ (un cal). Fig. V. refl. Mă corup, mă dedaŭ stricăciuniĭ. V. destrăbălez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!desfrâna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. desfrânez, 3 desfrânează; conj. prez. 1 sg. să desfrânez, 3 să desfrâneze

!desfrâna (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se desfrânează

desfrâna vb., ind. prez. 1 sg. desfrânez, 3 sg. și pl. desfrânează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESFRÂNA vb. v. corupe.

DESFRÎNA vb. a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.)

Intrare: desfrâna
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desfrâna
  • desfrânare
  • desfrânat
  • desfrânatu‑
  • desfrânând
  • desfrânându‑
 singular plural
  • desfrânează
  • desfrânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desfrânez
 (să)
  • desfrânez
  • desfrânam
  • desfrânai
  • desfrânasem
a II-a (tu)
  • desfrânezi
 (să)
  • desfrânezi
  • desfrânai
  • desfrânași
  • desfrânaseși
a III-a (el, ea)
  • desfrânează
 (să)
  • desfrâneze
  • desfrâna
  • desfrână
  • desfrânase
plural I (noi)
  • desfrânăm
 (să)
  • desfrânăm
  • desfrânam
  • desfrânarăm
  • desfrânaserăm
  • desfrânasem
a II-a (voi)
  • desfrânați
 (să)
  • desfrânați
  • desfrânați
  • desfrânarăți
  • desfrânaserăți
  • desfrânaseți
a III-a (ei, ele)
  • desfrânează
 (să)
  • desfrâneze
  • desfrânau
  • desfrânară
  • desfrânaseră
desfărna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
desfrana
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desfrâna, desfrânezverb

  • 1. rar A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deprava destrăbăla strica
    • format_quote Ne desfrînam în nebunia carnavalului la Veneția. M. I. CARAGIALE, C. 55. DLRLC
etimologie:
  • Prefix des- + [în]frâna. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.