2 intrări

12 definiții

desfiráre sf [At: DDRF / V: (îvr) dis~ / Pl: ~rắri / E: desfira] 1 Desfacere fir cu fir a unei țesături Si: desfirat1 (1), destrămare. 2 Desfășurare a unor fire înfășurate Si: desfirat1 (2). 3 (Îvr; îf disfirare) Ramificare. 4 (Înv) Deosebire. 5 Lămurire. 6 (Pex) Tragere.

desfirá [At: LM / V: (îvr) dis~ / Pzi: desfír / E: ml disfilare] 1 vt (Îvr; c. i. țesături sau grupuri de fire) A desface fir cu fir Si: a destrăma. 2 vr (Îvr; îf disfira) A se ramifica. 3-4 vtr (D. fire înfășurate sau, pex, d. obiecte pe care acestea sunt înfășurate) A (se) desfășura. 5 vt (Înv) A deosebi. 6 vt A lămuri. 7 vt (Pex) A trage.

DESFIRÁ, desfír, vb. I. Refl. (Rar; despre fire înfășurate, p. ext. despre obiectul pe care sunt înfășurate aceste fire) A se desfășura (1). – Lat. disfilare.

DESFIRÁ, desfír, vb. I. Refl. (Rar; despre fire înfășurate, p. ext. despre obiectul pe care sunt înfășurate aceste fire) A se desfășura (1). – Lat. disfilare.

DESFIRÁ, desfír, vb. I. Refl. (Rar, despre fire înfășurate; p. ext. despre obiectul pe care sînt înfășurate) A se desface din înfășurare, a se desfășura. Scapi fusul jos; nimic nu zici Cînd fusul se desfiră. COȘBUC, P. I 192.

!desfirá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se desfíră

desfirá vb., ind. prez. 3 sg. desfíră

DESFIRÁ vb. v. desface, desfășura, destrăma, deșira.

A SE DESFIRÁ pers. 3 se desfíră intranz. rar (despre obiecte din fire) A se desface fir de fir. /<lat. desfilare

A DESFIRÁ desfír tranz. rar A face să se desfire. /<lat. desfilare

desfír, a -á v. tr. (d. fir, ca și în-fir, pre-fir, răs-fir). Desprind, scot, trag: desfirăm învățăminte din această întîmplare (Neam. Rom. 6, 518). V refl. Mă risipesc, dispar: ca visul să desfiră (Dos.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

desfirá vb. v. DESFACE. DESFĂȘURA. DESTRĂMA. DEȘIRA.

Intrare: desfira
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desfira desfirare desfirat desfirând singular plural
desfi desfirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desfir (să) desfir desfiram desfirai desfirasem
a II-a (tu) desfiri (să) desfiri desfirai desfirași desfiraseși
a III-a (el, ea) desfi (să) desfire desfira desfiră desfirase
plural I (noi) desfirăm (să) desfirăm desfiram desfirarăm desfiraserăm, desfirasem*
a II-a (voi) desfirați (să) desfirați desfirați desfirarăți desfiraserăți, desfiraseți*
a III-a (ei, ele) desfi (să) desfire desfirau desfira desfiraseră
Intrare: desfirare
desfirare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desfirare desfirarea
plural desfirări desfirările
genitiv-dativ singular desfirări desfirării
plural desfirări desfirărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)