2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
desfeciorit1 sn [At: MDA ms / E: desfeciori] 1-2 Desfeciorire (1-2).
desfeciorit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: desfeciori] 1 (D. părinți) Lăsați fără copii (prin ucidere, răpire etc.). 2 (D. fecioare) Deflorat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfeciori vt [At: CANTEMIR, IST. 193 / Pzi: ~resc / E: des- + feciori] 1 (Înv; c.i. părinți) A lăsa fără copii (prin răpire, ucidere etc.). 2 (Îrg; c.i. fecioare) A deflora.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfecĭorésc v. tr. Cant. Privez de fecĭorĭ, ĭaŭ cuĭva fecĭoriĭ (fiĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESFECIORÍ vb. v. deflora, dezvirgina.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desfeciori vb. v. DEFLORA. DEZVIRGINA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: desfeciorit
desfeciorit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: desfeciori
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)