6 intrări

37 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

desfatáre sf vz desfătare

desfătá [At: PSALT. 62 / V: ~fatá, (îvr) dezvă~, (reg) ~făidá / Pzi: desfắt și ~téz / E: nct] 1 vt (Înv) A extinde. 2 vt (Înv) A înfrumuseța. 3 vr A se afla într-o stare de mare mulțumire, de încântare. 4 vr A simți o deosebită plăcere (intelectuală, senzorială, estetică). 5 vr A se distra. 6 vt A provoca o bucurie, o plăcere Si: a distra. 7 vt (Pex) A fermeca. 8 vr (Înv; îe) A se ~ în sine A se complace.

desfătáre sf [At: (a. 1643) GCR I, 106/41 / V: ~fatáre, (îvr) dezv~, (reg) ~făidá~ / Pl: ~tắri / E: desfăta] 1 (Înv) Extindere. 2 (Înv) Înfrumusețare. 3 Bucurie mare Si: desfăt (3), desfătat1 (3). 4 Sentiment de profundă satisfacție (intelectuală, senzorială, estetică) pe care îl resimte cineva Si: delectare, desfăt (4), desfătat1 (4). 5 Viață îndestulată și ușoară Si: desfăt (5), desfătat1 (5). 6 Provocare a unei bucurii, a unei plăceri Si: desfăt (6), desfătat1 (6). 7 Petrecere. 8 (Pex) Desfrâu. 9 Distrare. 10 (Pex) Fermecare.

desfățá [At: CADE / Pzi: desfắț / E: des- + (în)făța] 1 vt A scoate fețele sau învelitorile de pe perne sau de pe plăpumi. 2 vt (C. i. patul sau așternutul) A lăsa fară rufărie. 3 vr (Pan) A se da la o parte. 4 vt (Reg) A expune (vederii).

desfățáre sf [At: MDA ms / V: dis~, (îvr) ~svă~ / Pl: ~țắri / E: desfăța] 1 Scoatere a învelitorilor sau a fețelor de pe perne sau plăpumi Si: desfățat1 (1). 2 Lăsare a patului sau a așternutului fără rufărie Si: desfățat1 (2). 3 (Pan) Evitare Si: desfățat1 (3). 4 (Reg) Etalare.

DESFĂTÁ, desfắt, vb. I. Refl. A-și petrece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încântare; a petrece, a se distra; a simți o mare plăcere, a se delecta. ♦ Tranz. A încânta, a fermeca. [Prez. ind. și: desfătez] – Et. nec.

DESFĂTÁRE, desfătări, s. f. Faptul de a (se) desfăta; plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie. ♦ Desfrâu. – V. desfăta.

DESFĂȚÁ, desfắț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi. 2. (Reg.) A deschide, a întinde la vedere; a expune. – Pref. des- + [în]făța.

DESFĂTÁ, desfắt, vb. I. Refl. A-și petrece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încântare; a petrece, a se distra; a simți o mare plăcere, a se delecta. ♦ Tranz. A încânta, a fermeca. [Prez. ind. și: desfătez] – Et. nec.

DESFĂTÁRE, desfătări, s. f. Faptul de a (se) desfăta; plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie. ♦ Desfrâu. – V. desfăta.

DESFĂȚÁ, desfắț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi. 2. (Reg.) A deschide, a întinde la vedere; a expune. – Des1- + [în]făța.

DESFĂTÁ, desfăt și desfătez, vb. I. Refl. A-și trece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încîntare, a simți o mare plăcere, a se delecta, a petrece, a se distra. Pentru ce unul cîntă și se desfată în grădină umbroasă, iar altul se cutremură și blestemă ?= CAMILAR, T. 104. În salonul din dreapta dansa și se desfăta tineretul. C. PETRESCU, C. V. 178. Mă desfătam pe gheață și la săniuș. CREANGĂ, A. 117. ◊ Fig. Acea cuvîntare cadențată... pe care glasul o rostește cu plăcere, desfătîndu-se în armonia ritmului. ODOBESCU, S. I 185. ♦ Tranz. A încînta, a fermeca, a delecta. Nu vedea decît un spectacol care desfăta ochii. C. PETRESCU, C. V. 163. Uitată doarme-a doinelor comoară De-un sfert de veac, în vechea lui vioară Ce-a desfătat o lume-n tinerețe ! IOSIF, P. 29. ◊ Absol. Varsă-n cupa mea de aur Acest vin ce desfătează. ALECSANDRI, P. II 47.

DESFĂTÁRE, desfătări, s. f. Acțiunea de a se desfăta și rezultatul ei. 1. Plăcere mare, încîntare, delectare. Motivele acestei tinereți [a operei lui Bălcescu], ca și a desfătării artistice cu care o parcurgem încă, stau mai întîi în adîncimea și vigoarea simțirii ce a inspirat-o, în generozitatea și avîntul acestei simțiri. L. ROM. 1953, nr. 1, 32. Oară ce desfătare vînătorească mai deplină... poate fi pe lume decît aceea care o gustă cineva cînd, prin pustiile Bărăganului, căruța în care stă culcat abia înaintează ? ODOBESCU, S. III 15. 2. Petrecere, veselie. După ce trecu fumul petrecerilor și al desfătărilor, Voinea își aduse aminte că era însurat și că nevasta lui îl aștepta în ghearele Vulturului. POPESCU, B. III 51. Să fi văzut bucurie și desfătare ! Preoții le cîntară: Isaia dănțuiește, ospățul să începu, muzicele cîntau și toți erau fericiți. RETEGANUL, P.II 21. ♦ Plăcere trupească; desfrîu. Cată cu un ochi de milă la cea tinerime de rînd care... trăiește în dezmierdări și-n desfătări se îmbată. ODOBESCU, S. III 210. Casa lui era capiștea desfătărilor. NEGRUZZI, S. I 86.

DESFĂȚÁ, desfăț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pînză de pe perne sau plăpumi. ◊ Expr. A desfăța patul (sau așternutul) = a scoate rufăria patului. ◊ Refl Fig. Cu-ncetul a cerului nori se desfață, Încet se-ncrețesc peste văile-adînci. EMINESCU, O. IV 164. 2. (Mold., rar) A deschide; a întinde la vedere, a expune. Negustorii dughenele au desfățat. SEVASTOS, N. 130.

!desfătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfắt, 2 sg. desféți, 3 desfátă; conj. prez. 3 desféte

desfătáre s. f., g.-d. art. desfătắrii; pl. desfătắri

desfățá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfắț, 2 sg. desféți, 3 desfáță; conj. prez. 3 desféțe

desfătá vb., ind. prez. 1 sg. desfăt/desfătéz, 2 sg. desféți/desfătézi, 3 sg. desfátă/desfăteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. desféte/desfătéze

desfătáre s. f., g.-d. art. desfătării; pl. desfătări

desfățá vb., ind. prez. 1 sg. desfăț, 2 sg. desféți, 3 sg. și pl. desfáță; conj. prez. 3 sg. și pl. desféțe

Intrare: desfăța
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desfăța desfățare desfățat desfățând singular plural
desfață desfățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desfăț (să) desfăț desfățam desfățai desfățasem
a II-a (tu) desfeți (să) desfeți desfățai desfățași desfățaseși
a III-a (el, ea) desfață (să) desfețe desfăța desfăță desfățase
plural I (noi) desfățăm (să) desfățăm desfățam desfățarăm desfățaserăm, desfățasem*
a II-a (voi) desfățați (să) desfățați desfățați desfățarăți desfățaserăți, desfățaseți*
a III-a (ei, ele) desfață (să) desfețe desfățau desfăța desfățaseră
Intrare: desfățare
desfățare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desfățare desfățarea
plural desfățări desfățările
genitiv-dativ singular desfățări desfățării
plural desfățări desfățărilor
vocativ singular
plural
Intrare: desfătare
desfătare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desfătare desfătarea
plural desfătări desfătările
genitiv-dativ singular desfătări desfătării
plural desfătări desfătărilor
vocativ singular
plural
Intrare: desfăta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desfăta desfătare desfătat desfătând singular plural
desfa desfătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desfăt (să) desfăt desfătam desfătai desfătasem
a II-a (tu) desfeți (să) desfeți desfătai desfătași desfătaseși
a III-a (el, ea) desfa (să) desfete desfăta desfătă desfătase
plural I (noi) desfătăm (să) desfătăm desfătam desfătarăm desfătaserăm, desfătasem*
a II-a (voi) desfătați (să) desfătați desfătați desfătarăți desfătaserăți, desfătaseți*
a III-a (ei, ele) desfa (să) desfete desfătau desfăta desfătaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desfăta desfătare desfătat desfătând singular plural
desfătea desfătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desfătez (să) desfătez desfătam desfătai desfătasem
a II-a (tu) desfătezi (să) desfătezi desfătai desfătași desfătaseși
a III-a (el, ea) desfătea (să) desfăteze desfăta desfătă desfătase
plural I (noi) desfătăm (să) desfătăm desfătam desfătarăm desfătaserăm, desfătasem*
a II-a (voi) desfătați (să) desfătați desfătați desfătarăți desfătaserăți, desfătaseți*
a III-a (ei, ele) desfătea (să) desfăteze desfătau desfăta desfătaseră
Intrare: desfățare
desfățare
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: desfatare
desfatare
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)