4 intrări
45 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (12)
- relaționale (8)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
desfatare sf vz desfătare
DESFĂTA, desfăt, vb. I. Refl. A-și petrece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încântare; a petrece, a se distra; a simți o mare plăcere, a se delecta. ♦ Tranz. A încânta, a fermeca. [Prez. ind. și: desfătez] – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFĂTA, desfăt, vb. I. Refl. A-și petrece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încântare; a petrece, a se distra; a simți o mare plăcere, a se delecta. ♦ Tranz. A încânta, a fermeca. [Prez. ind. și: desfătez] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DESFĂTARE, desfătări, s. f. Faptul de a (se) desfăta; plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie. ♦ Desfrâu. – V. desfăta.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFĂTARE, desfătări, s. f. Faptul de a (se) desfăta; plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie. ♦ Desfrâu. – V. desfăta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DESFĂȚA, desfăț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi. 2. (Reg.) A deschide, a întinde la vedere; a expune. – Pref. des- + [în]făța.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfata v vz desfăta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfăida v vz desfăta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfăidare sf vz desfătare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfăta [At: PSALT. 62 / V: ~fata, (îvr) dezvă~, (reg) ~făida / Pzi: desfăt și ~tez / E: nct] 1 vt (Înv) A extinde. 2 vt (Înv) A înfrumuseța. 3 vr A se afla într-o stare de mare mulțumire, de încântare. 4 vr A simți o deosebită plăcere (intelectuală, senzorială, estetică). 5 vr A se distra. 6 vt A provoca o bucurie, o plăcere Si: a distra. 7 vt (Pex) A fermeca. 8 vr (Înv; îe) A se ~ în sine A se complace.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfătare sf [At: (a. 1643) GCR I, 106/41 / V: ~fatare, (îvr) dezv~, (reg) ~făida~ / Pl: ~tări / E: desfăta] 1 (Înv) Extindere. 2 (Înv) Înfrumusețare. 3 Bucurie mare Si: desfăt (3), desfătat1 (3). 4 Sentiment de profundă satisfacție (intelectuală, senzorială, estetică) pe care îl resimte cineva Si: delectare, desfăt (4), desfătat1 (4). 5 Viață îndestulată și ușoară Si: desfăt (5), desfătat1 (5). 6 Provocare a unei bucurii, a unei plăceri Si: desfăt (6), desfătat1 (6). 7 Petrecere. 8 (Pex) Desfrâu. 9 Distrare. 10 (Pex) Fermecare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfăța [At: CADE / Pzi: desfăț / E: des- + (în)făța] 1 vt A scoate fețele sau învelitorile de pe perne sau de pe plăpumi. 2 vt (C.i. patul sau așternutul) A lăsa fără rufărie. 3 vr (Pan) A se da la o parte. 4 vt (Reg) A expune (vederii).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfățare sf [At: MDA ms / V: dis~, (îvr) ~svă~ / Pl: ~țări / E: desfăța] 1 Scoatere a învelitorilor sau a fețelor de pe perne sau plăpumi Si: desfățat1 (1). 2 Lăsare a patului sau a așternutului fără rufărie Si: desfățat1 (2). 3 (Pan) Evitare Si: desfățat1 (3). 4 (Reg) Etalare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFĂȚA, desfăț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi. 2. (Reg.) A deschide, a întinde la vedere; a expune. – Des1- + [în]făța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
DESFĂTA, desfăt și desfătez, vb. I. Refl. A-și trece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încîntare, a simți o mare plăcere, a se delecta, a petrece, a se distra. Pentru ce unul cîntă și se desfată în grădină umbroasă, iar altul se cutremură și blestemă? CAMILAR, T. 104. În salonul din dreapta dansa și se desfăta tineretul. C. PETRESCU, C. V. 178. Mă desfătam pe gheață și la săniuș. CREANGĂ, A. 117. ◊ Fig. Acea cuvîntare cadențată... pe care glasul o rostește cu plăcere, desfătîndu-se în armonia ritmului. ODOBESCU, S. I 185. ♦ Tranz. A încînta, a fermeca, a delecta. Nu vedea decît un spectacol care desfăta ochii. C. PETRESCU, C. V. 163. Uitată doarme-a doinelor comoară De-un sfert de veac, în vechea lui vioară Ce-a desfătat o lume-n tinerețe! IOSIF, P. 29. ◊ Absol. Varsă-n cupa mea de aur Acest vin ce desfătează. ALECSANDRI, P. II 47.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFĂTARE, desfătări, s. f. Acțiunea de a se desfăta și rezultatul ei. 1. Plăcere mare, încîntare, delectare. Motivele acestei tinereți [a operei lui Bălcescu], ca și a desfătării artistice cu care o parcurgem încă, stau mai întîi în adîncimea și vigoarea simțirii ce a inspirat-o, în generozitatea și avîntul acestei simțiri. L. ROM. 1953, nr. 1, 32. Oară ce desfătare vînătorească mai deplină... poate fi pe lume decît aceea care o gustă cineva cînd, prin pustiile Bărăganului, căruța în care stă culcat abia înaintează? ODOBESCU, S. III 15. 2. Petrecere, veselie. După ce trecu fumul petrecerilor și al desfătărilor, Voinea își aduse aminte că era însurat și că nevasta lui îl aștepta în ghearele Vulturului. POPESCU, B. III 51. Să fi văzut bucurie și desfătare! Preoții le cîntară: Isaia dănțuiește, ospățul să începu, muzicele cîntau și toți erau fericiți. RETEGANUL, P.II 21. ♦ Plăcere trupească; desfrîu. Cată cu un ochi de milă la cea tinerime de rînd care... trăiește în dezmierdări și-n desfătări se îmbată. ODOBESCU, S. III 210. Casa lui era capiștea desfătărilor. NEGRUZZI, S. I 86.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFĂȚA, desfăț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pînză de pe perne sau plăpumi. ◊ Expr. A desfăța patul (sau așternutul) = a scoate rufăria patului. ◊ Refl Fig. Cu-ncetul a cerului nori se desfață, Încet se-ncrețesc peste văile-adînci. EMINESCU, O. IV 164. 2. (Mold., rar) A deschide; a întinde la vedere, a expune. Negustorii dughenele au desfățat. SEVASTOS, N. 130.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DESFĂTA desfăt tranz. A face să se desfete; a delecta; a fascina; a încânta; a vrăji; a fermeca. / Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DESFĂTA mă desfăt intranz. 1) A fi cuprins de plăcere și de admirație; a se răsfăța; a se delecta. 2) A-și petrece timpul în distracții; a se deda plăcerilor lumești; a se veseli; a se distra; a se amuza. / Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A DESFĂȚA desfăț tranz. (perne, plapume) A dezbrăca de fețe (murdare). /des- + a [în]făța
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desfătà v. a cauza mare bucurie, a simți o mare plăcere. [Derivat probabil din lat. FETOR, putoare (de unde făt(a), cu o evoluțiune de sens analogă lui desmierda, ambii primitivi termeni de dădacă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfătare f. 1. acțiunea de a desfăta; 2. plăcere mare, deliciu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfăt și -éz, a -á v. tr. (d. făt, fată. Desfăt, -ețĭ, -ată; să -ete). Decletez, încînt foarte tare. V. refl. A se desfăta citind.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
desfăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfăt, 2 sg. desfeți, 3 desfată; conj. prez. 1 sg. să desfăt, 3 să desfete; imper. 2 sg. afirm. desfată
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
desfătare s. f., g.-d. art. desfătării; pl. desfătări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
desfăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfăț, 2 sg. desfeți, 3 desfață; conj. prez. 1 sg. să desfăț, 3 să desfețe; imper. 2 sg. afirm. desfață
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!desfăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfăt, 2 sg. desfeți, 3 desfată; conj. prez. 3 să desfete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
desfătare s. f., g.-d. art. desfătării; pl. desfătări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
desfăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfăț, 2 sg. desfeți, 3 desfață; conj. prez. 3 să desfețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
desfăta vb., ind. prez. 1 sg. desfăt/desfătez, 2 sg. desfeți/desfătezi, 3 sg. desfată/desfătează; conj. prez. 3 sg. și pl. desfete/desfăteze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desfătare s. f., g.-d. art. desfătării; pl. desfătări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desfăța vb., ind. prez. 1 sg. desfăț, 2 sg. desfeți, 3 sg. și pl. desfață; conj. prez. 3 sg. și pl. desfețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desfăta (ind. prez. 1 sg. desfăt)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
desfătez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
desfăț, -feți 2, -față 3, -fețe 3 conj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESFĂTA vb. 1. v. delecta. 2. v. distra. 3. v. încânta. 4. v. bucura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESFĂTARE s. v. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESFĂTARE s. 1. delectare, farmec, încântare, plăcere, voluptate, vrajă, (înv. și reg.) tefericie, (înv.) încântec, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (Viață plină de ~; ~ pe care ți-o dă o lectură bună.) 2. petrecere, veselie, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. v. încântare. 4. v. bucurie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESFĂTA vb. 1. a (se) delecta, a (se) răsfăța, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) îndulci. (S-a ~ cu tot felul de bunătăți.) 2. a se amuza, a se dispune, a se distra, a se înveseli, a petrece, a rîde, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Beau și se ~.) 3. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a fascina, a fermeca, a încînta, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) 4. a bucura, a încînta, a mîngîia. (Peisajul îi ~ sufletul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFĂTARE s. 1. delectare, farmec, încîntare, plăcere, voluptate, vrajă, (înv. și reg.) tefericie, (înv.) încîntec, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (Viață plină de ~; ~ pe care ți-o dă o lectură bună.) 2. petrecere, veselie, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. captivare, cucerire, delectare, fascinare, fascinație, fermecare, încîntare, răpire, seducere, seducție, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.) 4. bucurie, mîngîiere, mulțumire, plăcere, satisfacție, (înv. și pop.) mulțumită, (înv.) haz, mîngîietură. (Simte o mare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfătare s. v. CORUPȚIE. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESFRÎNARE. DESFRÎU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂȚ. IMORALITATE. PERDIȚIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A desfăța ≠ a înfăța
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Desfățare ≠ înfățare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
desfăta (-t, -at), vb. – 1. (Înv.) A înfrumuseța. – 2. A produce plăcere, a delecta. – 3. (Refl.) A se distra, a petrece. Lat. foetēre „a mirosi urît, a face silă”, cu pref. dis- care indică sensul contrar. Pentru semantism, cf. sp. heder „a mirosi urît” și „a supăra”; desmierda, și sl. nĕga „curățirea copilului” și „deliciu, voluptate”. Această explicație, sugerată încă de Șeineanu, nu pare să fi fost acceptată, deși este de departe cea mai corectă. Celelalte nu par suficiente: din lat. facies (Cihac, I, 90); *sătĭsfactāre (Crețu 317); *dῑsfatāre, de la fatum „soartă” (Pușcariu 518); *diseffētāre, de la effētus „istovit de sarcină” (Densusianu, GS, III, 430); de la *dĭs- și lat. *fata „fătătoare” /Spitzer, RF, II, 284-86; REW 3269); de la fatuus, cf. sp. desenfadar (Buescu, Latinitatea verbului desfăta, în Destin, 1952, 109-121). – Der. desfătăciune, s. f. (desfătare, deliciu); desfătător, adj. (care produce desfătare).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
desfăta, desfăt, (desfăța), vb. tranz., refl. – A (se) răsfăța, a (se) delecta. – Et. nec. (DEX, MDA); din lat. foetere „a mirosi urât, a face silă”, cu pref. dis-, care indică sensul contrar (Șăineanu, DER); din des- + fată (DLRM).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
VARIATIO (VARIETAS) DELECTAT (lat.) diversitatea desfătă – Fedru, „Fabulae”, II, 10.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Varietas delectat (lat. „Varietatea desfată”) – Fedru, prologul cărții a II-a de Fabule, versul 10). Autorul se adresează lui Illius, un cititor necunoscut: Dictorum sensus ut delectat varietas (Să farmec gustul prin varietatea subiectelor). Adică: diversitatea place – sens în care se și întrebuințează expresia. O întîlnim și sub forma: Variatio delectat. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
verb (VT54) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT34) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
desfăta, desfătverb
- 1. A-și petrece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încântare; a se distra; a simți o mare plăcere, a se delecta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pentru ce unul cîntă și se desfată în grădină umbroasă, iar altul se cutremură și blestemă? CAMILAR, T. 104. DLRLC
- În salonul din dreapta dansa și se desfăta tineretul. C. PETRESCU, C. V. 178. DLRLC
- Mă desfătam pe gheață și la săniuș. CREANGĂ, A. 117. DLRLC
- Acea cuvîntare cadențată... pe care glasul o rostește cu plăcere, desfătîndu-se în armonia ritmului. ODOBESCU, S. I 185. DLRLC
-
- Nu vedea decît un spectacol care desfăta ochii. C. PETRESCU, C. V. 163. DLRLC
- Uitată doarme-a doinelor comoară De-un sfert de veac, în vechea lui vioară Ce-a desfătat o lume-n tinerețe! IOSIF, P. 29. DLRLC
- Varsă-n cupa mea de aur Acest vin ce desfătează. ALECSANDRI, P. II 47. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
desfătare, desfătărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) desfăta; plăcere mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Motivele acestei tinereți [a operei lui Bălcescu], ca și a desfătării artistice cu care o parcurgem încă, stau mai întîi în adîncimea și vigoarea simțirii ce a inspirat-o, în generozitatea și avîntul acestei simțiri. L. ROM. 1953, nr. 1, 32. DLRLC
- Oară ce desfătare vînătorească mai deplină... poate fi pe lume decît aceea care o gustă cineva cînd, prin pustiile Bărăganului, căruța în care stă culcat abia înaintează? ODOBESCU, S. III 15. DLRLC
- După ce trecu fumul petrecerilor și al desfătărilor, Voinea își aduse aminte că era însurat și că nevasta lui îl aștepta în ghearele Vulturului. POPESCU, B. III 51. DLRLC
- Să fi văzut bucurie și desfătare! Preoții le cîntară: Isaia dănțuiește, ospățul să începu, muzicele cîntau și toți erau fericiți. RETEGANUL, P.II 21. DLRLC
- 1.1. Plăcere trupească. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: desfrâu
- Cată cu un ochi de milă la cea tinerime de rînd care... trăiește în dezmierdări și-n desfătări se îmbată. ODOBESCU, S. III 210. DLRLC
- Casa lui era capiștea desfătărilor. NEGRUZZI, S. I 86. DLRLC
-
-
etimologie:
- desfăta DEX '98 DEX '09
desfăța, desfățverb
- 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi. DEX '09 DEX '98 DLRLCantonime: înfăța
- Cu-ncetul a cerului nori se desfață, Încet se-ncrețesc peste văile-adînci. EMINESCU, O. IV 164. DLRLC
- A desfăța patul (sau așternutul) = a scoate rufăria patului. DLRLC
-
-
- Negustorii dughenele au desfățat. SEVASTOS, N. 130. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix des- + [în]făța. DEX '09