2 intrări

3 definiții

DESEZISÁRE, desezisări, s. f. (Jur.) Faptul de a (se) desezisa; deposedare de o sarcină.

DESEZISÁ, desezisez, vb. I. Refl. (Jur.; despre autorități, în special despre instanțe de judecată) A se desărcina de cercetarea unei pricini. ♦ Tranz. A deposeda pe cineva de o sarcină.

DESEZISÁ, desezisez, vb. I. Refl. (Despre autorități) A se declara incompatibil pentru cercetarea unei pricini. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A deposeda pe cineva de o sarcină. – După fr. dessaisir.

Intrare: desezisa
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desezisa desezisare desezisat desezisând singular plural
desezisea desezisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desezisez (să) desezisez desezisam desezisai desezisasem
a II-a (tu) desezisezi (să) desezisezi desezisai desezisași desezisaseși
a III-a (el, ea) desezisea (să) deseziseze desezisa desezisă desezisase
plural I (noi) desezisăm (să) desezisăm desezisam desezisarăm desezisaserăm, desezisasem*
a II-a (voi) desezisați (să) desezisați desezisați desezisarăți desezisaserăți, desezisaseți*
a III-a (ei, ele) desezisea (să) deseziseze desezisau desezisa desezisaseră
Intrare: desezisare
desezisare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desezisare desezisarea
plural desezisări desezisările
genitiv-dativ singular desezisări desezisării
plural desezisări desezisărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)