DESETINĂ s. f. (Mold.) Impozit de zece la sută din recoltă (de miere). La vremea desetinii li-au orînduitu de ș-au luatu o samă de bani, din împrumuta ce disese. NCL II, 295. Făcut-au și alt obiceiu nou... de-au dat desetină la stupi. NECULCE; cf. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: bg., scr. desetina.