2 intrări

7 definiții

desertizá vt [At: DN3 / Pzi: ~zéz / E: cf fr dessertir] 1 A scoate din montură o piatră prețioasă. 2 A desface elementele unui mecanism îmbinate prin sertizare.

DESERTIZÁ, desertizez, vb. I. Tranz. 1. A scoate din montură o piatră prețioasă. 2. A efectua o desertizare. – Cf. fr. dessertir.

DESERTIZÁ, desertizez, vb. I. Tranz. 1. A scoate din montură o piatră prețioasă. 2. A efectua o desertizare. – Cf. fr. dessertir.

desertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 desertizeáză

desertizá vb., ind. prez. 3 sg. desertizeáză

DESERTIZÁ vb. I. tr. (Rar) A scoate din montură (o piatră prețioasă). [Cf. fr. dessertir, dessertissage].

DESERTIZÁ vb. tr. a desface două piese sertizate. ◊ a scoate din montură (o piatră prețioasă). (după fr. déssertir)

Intrare: desertiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desertiza desertizare desertizat desertizând singular plural
desertizea desertizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desertizez (să) desertizez desertizam desertizai desertizasem
a II-a (tu) desertizezi (să) desertizezi desertizai desertizași desertizaseși
a III-a (el, ea) desertizea (să) desertizeze desertiza desertiză desertizase
plural I (noi) desertizăm (să) desertizăm desertizam desertizarăm desertizaserăm, desertizasem*
a II-a (voi) desertizați (să) desertizați desertizați desertizarăți desertizaserăți, desertizaseți*
a III-a (ei, ele) desertizea (să) desertizeze desertizau desertiza desertizaseră
Intrare: desertizat
desertizat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desertizat desertizatul desertiza desertizata
plural desertizați desertizații desertizate desertizatele
genitiv-dativ singular desertizat desertizatului desertizate desertizatei
plural desertizați desertizaților desertizate desertizatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)