3 intrări

44 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESEMNÁRE, desemnări, s. f. Faptul de a desemna1. – V. desemna.

desemnare1 sf [At: DA ms / Pl: ~nări / E: desemna] 1 Indicare a unei persoane după semne distinctive după care se poate recunoaște Si: desemnat1 (1). 2 Destinare a unei persoane pentru o anumită funcție Si: desemnat1 (2). 3 Numire a cuiva într-o funcție Si: desemnat1 (3).

DESEMNÁRE, desemnări, s. f. Faptul de a desemna.V. desemna.

DESEMNÁRE s. f. Faptul de a desemna; indicare, numire a unei persoane pentru o anumită funcție sau demnitate.

DESEMNÁRE s.f. Faptul de a desemna. [< desemna].

DESEMNÁ1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).

DESEMNÁ1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).

DESEMNÁ2 vb. I v. desena.

DESENÁ, desenez, vb. I. 1. Tranz. A executa un desen (1). 2. Refl. A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. 3. Tranz. Fig. (Rar) A schița, a contura o problemă, o chestiune. [Var.: desemná, (înv.) desiná vb. I] – Din fr. dessiner.

DESENÁ, desenez, vb. I. 1. Tranz. A executa un desen (1). 2. Refl. A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. 3. Tranz. Fig. (Rar) A schița, a contura o problemă, o chestiune. [Var.: desemná, (înv.) desiná vb. I] – Din fr. dessiner.

DESINÁ vb. I v. desena.

desemna2 vt [At: I. NEGRUZZI, IV 259 / Pzi: ~néz, (înv) desemn / E: de4 + semn după fr désigner, cf designa] 1 A arăta o persoană după semne distinctive după care se poate recunoaște. 2 A indica o persoană, considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. 3 A numi pe cineva într-o funcție.

desena [At: NEGRUZZI, S. 246 / V: ~emna, ~sina / Pzi: ~nez / E: fr dessiner cf desen] 1-6 vt A face un desen (1, 4-5, 8-9,11). 7-8 vtr A (se) contura în fața privirii. 9 vt (Fig; rar) A schița o problemă, o chestiune.

DESEMNÁ1, desemnez, vb. I. Tranz. A arăta, a indica, a numi o persoană ca fiind potrivită pentru o calitate, pentru o funcție etc. ♦ (Rar) A indica unei persoane un loc potrivit. Episcopul mi-a și desemnat o parohie bună în Sătmar. REBREANU, I. 87.

DESENÁ, desenez, vb. I. 1. Tranz. A face un desen cu mîna liberă sau cu ajutorul instrumentelor. Desenează un copac.Fig. [Norii] desenează pe cer hărțile unor continente necunoscute. BOGZA, C. O. 53. ◊ Absol. Surîse, încetînd să deseneze și punînd creionul colorat alături. C. PETRESCU, C. V. 149. 2. Refl. (Despre conturul unui obiect) A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. Munții se desenează în zare.Asprimea voluntară a feței era îndulcită de catifelarea umedă a ochilor și de buzele cărnoase, roșii și desenate voluptos. C. PETRESCU, Î. I 13. 3. (Neobișnuit, cu privire la o problemă, o chestiune) A schița, a contura. (Atestat în forma desemna) Chestiunea abia este desemnată; acesta este primul ei cuvînt. ODOBESCU, S. III 408. – Variante: desemná, (învechit) desiná (NEGRUZZI, S. II 246) vb. I.

DESEMNÁ vb. I. tr. A indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o funcție etc., a designa. [< desemn + -a, cf. fr. désigner, lat. designare].

DESENÁ vb. I. 1. tr. A face un desen. 2. refl. A apărea, a se ivi, a se contura, a se profila. [Cf. fr. dessiner].

DESEMNÁ vb. tr. a indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o funcție etc.; a designa. (după fr. désigner, lat. designare)

DESENÁ vb. I. tr. a face un desen. II. refl. a apărea, a se contura, a se profila. (< fr. dessiner)

A DESEMNÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A numi în vederea exercitării unei activități ori a ocupării unei funcții sau demnități. 2) (lucruri, scopuri etc.) A indica printr-un gest sau printr-un semn. /<fr. designer, lat. designare

A DESENÁ ~éz tranz. 1) A reprezenta prin desen. 2) A face să se deseneze; a profila; a contura; a zugrăvi; a schița. /<fr. dessiner

A SE DESENÁ mă ~éz intranz. A se închega în contururi precise; a căpăta forme distinctive; a se profila; a se contura; a se zugrăvi; a se delimita. /<fr. dessiner

desemnà v. 1. a indica cu un semn special; 2. a face cunoscut, a semnala: a desemna ca succesor.

desenà v. 1. a reprezenta cu ajutorul desenului: a desena un cap; 2. a face să reiasă formele; o haină ce desenează bine talia; 3. a ști desenul; 4. a apare deslușit: din depărtare se desenează munții.

*desemnéz v. tr. (d. semn, după fr. dessiner, care vine d. it. disegnare, lat. designare. V. în-semn). Reproduc pin ajutoru desemnuluĭ: a desemna un cal (V. pictez). Însemnez, arăt, spun, dezignez: îmĭ desemnez succesoru. V. refl. Apar lămurit: talia luĭ se desemnează bine, munțiĭ se desemnează (se profilaŭ) al orizont. Mă apropiĭ de deznodămînt: evenimentele se desemnează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desemnáre (indicare) s. f., g.-d. art. desemnắrii; pl. desemnắri

desemnáre (indicare a unei persoane) s. f., g.-d. art. desemnării, pl. desemnări

desemná (a ~) (a indica) vb., ind. prez. 3 desemneáză

desená (a ~) (a executa un desen) vb., ind. prez. 3 deseneáză

desemná (a indica, a numi o persoană) vb., ind. prez. 1 sg. desemnéz, 3 sg. și pl. desemneáză

desená (a executa un desen, a se profila, a (se) contura) vb. ind. prez. 1 sg. desenéz, 3 sg. și pl. deseneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESEMNÁRE s. 1. v. constituire. 2. v. indicare.

DESEMNARE s. 1. alcătuire, constituire, creare, formare, instituire, înființare, numire, organizare, stabilire. (~ unei comisii.) 2. arătare, indicare, semnalare. (Tabel cu ~ învingătorilor într-un concurs.)

DESEMNÁ vb. 1. a face, a numi, a pune, (înv. și pop.) a orândui, (înv.) a provivasi, a rândui. (Îl ~ ministru al său.) 2. v. alege. 3. v. constitui. 4. v. indica.

DESENÁ vb. 1. (înv. și pop.) a scrie, a zugrăvi. (A ~ o caricatură.) 2. a se contura, a se delimita, a se desluși, a se distinge, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.)

DESEMNA vb. 1. a face, a numi, a pune, (înv. și pop.) o orîndui, (înv.) a provivasi, a rîndui. (Îl ~ ministru al său.) 2. a alege, a învesti, a pune. (Poporul l-a ~ conducător.) 3. a alcătui, a constitui, a crea, a forma, a institui, a înființa, a numi, a organiza, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie.) 4. a arăta, a indica, a semnala. (Tabel care ~ învingătorii.)

DESENA vb. 1. (înv. și pop.) a scrie, a zugrăvi. (A ~ o caricatură.) 2. a se contura, a se delimita, a se desluși, a se distinge, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.)

A desemna ≠ a destitui, a revoca


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

desemná (-néz, -át), vb. – A indica, a semnala. Fr. désigner, adaptat conform paralelismului signe-semn.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

desena, desenez v. t. a denunța.

Intrare: desemnare
desemnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desemnare
  • desemnarea
plural
  • desemnări
  • desemnările
genitiv-dativ singular
  • desemnări
  • desemnării
plural
  • desemnări
  • desemnărilor
vocativ singular
plural
Intrare: desemna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desemna
  • desemnare
  • desemnat
  • desemnatu‑
  • desemnând
  • desemnându‑
singular plural
  • desemnea
  • desemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desemnez
(să)
  • desemnez
  • desemnam
  • desemnai
  • desemnasem
a II-a (tu)
  • desemnezi
(să)
  • desemnezi
  • desemnai
  • desemnași
  • desemnaseși
a III-a (el, ea)
  • desemnea
(să)
  • desemneze
  • desemna
  • desemnă
  • desemnase
plural I (noi)
  • desemnăm
(să)
  • desemnăm
  • desemnam
  • desemnarăm
  • desemnaserăm
  • desemnasem
a II-a (voi)
  • desemnați
(să)
  • desemnați
  • desemnați
  • desemnarăți
  • desemnaserăți
  • desemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • desemnea
(să)
  • desemneze
  • desemnau
  • desemna
  • desemnaseră
Intrare: desena
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desena
  • desenare
  • desenat
  • desenatu‑
  • desenând
  • desenându‑
singular plural
  • desenea
  • desenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desenez
(să)
  • desenez
  • desenam
  • desenai
  • desenasem
a II-a (tu)
  • desenezi
(să)
  • desenezi
  • desenai
  • desenași
  • desenaseși
a III-a (el, ea)
  • desenea
(să)
  • deseneze
  • desena
  • desenă
  • desenase
plural I (noi)
  • desenăm
(să)
  • desenăm
  • desenam
  • desenarăm
  • desenaserăm
  • desenasem
a II-a (voi)
  • desenați
(să)
  • desenați
  • desenați
  • desenarăți
  • desenaserăți
  • desenaseți
a III-a (ei, ele)
  • desenea
(să)
  • deseneze
  • desenau
  • desena
  • desenaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desina
  • desinare
  • desinat
  • desinatu‑
  • desinând
  • desinându‑
singular plural
  • desinea
  • desinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desinez
(să)
  • desinez
  • desinam
  • desinai
  • desinasem
a II-a (tu)
  • desinezi
(să)
  • desinezi
  • desinai
  • desinași
  • desinaseși
a III-a (el, ea)
  • desinea
(să)
  • desineze
  • desina
  • desină
  • desinase
plural I (noi)
  • desinăm
(să)
  • desinăm
  • desinam
  • desinarăm
  • desinaserăm
  • desinasem
a II-a (voi)
  • desinați
(să)
  • desinați
  • desinați
  • desinarăți
  • desinaserăți
  • desinaseți
a III-a (ei, ele)
  • desinea
(să)
  • desineze
  • desinau
  • desina
  • desinaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desemna
  • desemnare
  • desemnat
  • desemnatu‑
  • desemnând
  • desemnându‑
singular plural
  • desemnea
  • desemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desemnez
(să)
  • desemnez
  • desemnam
  • desemnai
  • desemnasem
a II-a (tu)
  • desemnezi
(să)
  • desemnezi
  • desemnai
  • desemnași
  • desemnaseși
a III-a (el, ea)
  • desemnea
(să)
  • desemneze
  • desemna
  • desemnă
  • desemnase
plural I (noi)
  • desemnăm
(să)
  • desemnăm
  • desemnam
  • desemnarăm
  • desemnaserăm
  • desemnasem
a II-a (voi)
  • desemnați
(să)
  • desemnați
  • desemnați
  • desemnarăți
  • desemnaserăți
  • desemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • desemnea
(să)
  • desemneze
  • desemnau
  • desemna
  • desemnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desemnare

  • 1. Faptul de a desemna.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi desemna
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

desemna

  • 1. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: designa
    • 1.1. rar A indica unei persoane un anumit lucru.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX un exemplu
      exemple
      • Episcopul mi-a și desemnat o parohie bună în Sătmar. REBREANU, I. 87.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A numi într-o funcție.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

desena desina desemna

  • 1. tranzitiv A executa un desen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Desenează un copac.
      surse: DLRLC
    • figurat [Norii] desenează pe cer hărțile unor continente necunoscute. BOGZA, C. O. 53.
      surse: DLRLC
    • absolut Surîse, încetînd să deseneze și punînd creionul colorat alături. C. PETRESCU, C. V. 149.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A ieși în evidență; a se profila, a se contura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: apărea contura profila 2 exemple
    exemple
    • Munții se desenează în zare.
      surse: DLRLC
    • Asprimea voluntară a feței era îndulcită de catifelarea umedă a ochilor și de buzele cărnoase, roșii și desenate voluptos. C. PETRESCU, Î. I 13.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat rar A schița, a contura o problemă, o chestiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: contura schița un exemplu
    exemple
    • Chestiunea abia este desemnată; acesta este primul ei cuvînt. ODOBESCU, S. III 408.
      surse: DLRLC

etimologie: