2 intrări

4 definiții

desdăuná vt [At: MAIORESCU, D. I, 248 / V: ~dau~ / Pzi: ~néz / E: des- + dăuna] (Jur) A despăgubi.

DEZDĂUNÁ, dezdăunez, vb. I. Tranz. A despăgubi. [Scris și des-.Pr.: -dă-u-] – Pref. dez- + dăuna.

DESDĂUNÁ, desdăunez, vb. I. Tranz. A despăgubi. [Pr.: -dă-u-] – Des1- + dăuna.

Intrare: desdăuna
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desdăuna desdăunare desdăunat desdăunând singular plural
desdăunea desdăunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desdăunez (să) desdăunez desdăunam desdăunai desdăunasem
a II-a (tu) desdăunezi (să) desdăunezi desdăunai desdăunași desdăunaseși
a III-a (el, ea) desdăunea (să) desdăuneze desdăuna desdăună desdăunase
plural I (noi) desdăunăm (să) desdăunăm desdăunam desdăunarăm desdăunaserăm, desdăunasem*
a II-a (voi) desdăunați (să) desdăunați desdăunați desdăunarăți desdăunaserăți, desdăunaseți*
a III-a (ei, ele) desdăunea (să) desdăuneze desdăunau desdăuna desdăunaseră
Intrare: desdauna
desdauna
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)