O definiție pentru descurcătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

descurcătúră sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: descurca + -tură] 1-4 (Îoc încurcătură) Lucru descurcat2 (1-3, 5).

Intrare: descurcătură
descurcătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descurcătu
  • descurcătura
plural
  • descurcături
  • descurcăturile
genitiv-dativ singular
  • descurcături
  • descurcăturii
plural
  • descurcături
  • descurcăturilor
vocativ singular
plural