11 definiții pentru descurajant

descurajánt, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~nți, ~e / E: fr décourageant] Descurajator.

DESCURAJÁNT, -Ă, descurajanți, -te, adj. Descurajator. – Descuraja + suf. -ant.

DESCURAJÁNT, -Ă, descurajanți, -te, adj. Descurajator. – Descuraja + suf. -ant.

în edițiile 1998, 2009, 2012 lipsește adj. - cata

descurajánt adj. m., pl. descurajánți; f. descurajántă, pl. descurajánte

descurajánt adj. m., pl. descurajánți; f. sg. descurajántă, pl. descurajánte

DESCURAJÁNT adj. 1. v. descurajator. 2. v. dezolant.

Descurajant ≠ încurajant, încurajator

DESCURAJÁNT, -Ă adj. Care descurajează, descurajator; demoralizant, deprimant. [Cf. fr. décourageant].

DESCURAJÁNT, -Ă adj. care descurajează; demoralizant, deprimant. (după fr. décourageant)

DESCURAJÁNT ~tă (~ți, ~te) v. DESCURAJATOR. /a descuraja + suf. ~ant


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESCURAJÁNT adj. 1. demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajator, (fig.) demobilizatór. (O situație, o stare sufletească ~.) 2. demoralizant, deprimant, dezolant, mohorît, posomorît, trist, (rar) dezolatór, posác. (Un peisaj ~.)

Intrare: descurajant
descurajant adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descurajant descurajantul descurajantă descurajanta
plural descurajanți descurajanții descurajante descurajantele
genitiv-dativ singular descurajant descurajantului descurajante descurajantei
plural descurajanți descurajanților descurajante descurajantelor
vocativ singular
plural