11 definiții pentru descurajant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCURAJÁNT, -Ă, descurajanți, -te, adj. Descurajator. – Descuraja + suf. -ant.

descurajánt, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~nți, ~e / E: fr décourageant] Descurajator.

DESCURAJÁNT, -Ă, descurajanți, -te, adj. Descurajator. – Descuraja + suf. -ant.[1]

  1. în edițiile 1998, 2009, 2012 lipsește adj. cata

DESCURAJÁNT, -Ă adj. Care descurajează, descurajator; demoralizant, deprimant. [Cf. fr. décourageant].

DESCURAJÁNT, -Ă adj. care descurajează; demoralizant, deprimant. (după fr. décourageant)

DESCURAJÁNT ~tă (~ți, ~te) v. DESCURAJATOR. /a descuraja + suf. ~ant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descurajánt adj. m., pl. descurajánți; f. descurajántă, pl. descurajánte

descurajánt adj. m., pl. descurajánți; f. sg. descurajántă, pl. descurajánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCURAJÁNT adj. 1. v. descurajator. 2. v. dezolant.

DESCURAJANT adj. 1. demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajator, (fig.) demobilizator. (O situație, o stare sufletească ~.) 2. demoralizant, deprimant, dezolant, mohorît, posomorît, trist, (rar) dezolator, posac. (Un peisaj ~.)

Descurajant ≠ încurajant, încurajator

Intrare: descurajant
descurajant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descurajant
  • descurajantul
  • descurajantu‑
  • descurajantă
  • descurajanta
plural
  • descurajanți
  • descurajanții
  • descurajante
  • descurajantele
genitiv-dativ singular
  • descurajant
  • descurajantului
  • descurajante
  • descurajantei
plural
  • descurajanți
  • descurajanților
  • descurajante
  • descurajantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descurajant

etimologie:

  • Descuraja + sufix -ant.
    surse: DEX '98 DEX '09