opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCUMPĂNIT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. – V. descumpăni.

DESCUMPĂNIT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. – V. descumpăni.

descumpănit2, ~ă a [At: GĂLAN, Z. R. 211 / Pl: ~iți, ~e / E: descumpăni] Care și-a pierdut echilibrul sufletesc Si: dezechilibrat.

descumpănit1 sns [At: DA ms / E: descumpăni] Dezorientare.

DESCUMPĂNIT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat.

DESCUMPĂNI, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Pref. des- + cumpăni.

descumpăni vtr [At: SADOVEANU, P. M. 192 / Pzi: ~nesc / E: des- + cumpăni] A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc Si: a dezorienta, a dezechilibra, a zăpăci.

DESCUMPĂNI, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Des1- + cumpăni.

DESCUMPĂNI, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face (pe cineva) să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta. Tot ce văzuse și auzise îl zăpăcise și-l descumpănise. SADOVEANU, P. M. 192.

A SE DESCUMPĂNI mă ~esc intranz. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezechilibra; a se deconcerta; a se dezaxa. /des- + a cumpăni

A DESCUMPĂNI ~esc tranz. A face să se descumpănească; a dezechilibra; a deconcerta. /des- + a cumpăni

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descumpăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănesc, 3 sg. descumpănește, imperf. 1 descumpăneam; conj. prez. 1 sg. să descumpănesc, 3 să descumpănească

descumpăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănesc, imperf. 3 sg. descumpănea; conj. prez. 3 să descumpănească

descumpăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănesc, imperf. 3 sg. descumpănea; conj. prez. 3 sg. și pl. descumpănească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCUMPĂNIT adj. 1. v. dezorientat. 2. v. zăpăcit.

DESCUMPĂNIT adj. 1. derutat, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. și fam.) sastisit. (A rămas ~.) 2. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăștiat. (Ce om ~!)

DESCUMPĂNI vb. v. dezorienta.

DESCUMPĂNI vb. a deruta, a dezorienta, a încurca, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea aflată l-a ~.)

Intrare: descumpănit
descumpănit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descumpănit
  • descumpănitul
  • descumpănitu‑
  • descumpănită
  • descumpănita
plural
  • descumpăniți
  • descumpăniții
  • descumpănite
  • descumpănitele
genitiv-dativ singular
  • descumpănit
  • descumpănitului
  • descumpănite
  • descumpănitei
plural
  • descumpăniți
  • descumpăniților
  • descumpănite
  • descumpănitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: descumpăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descumpăni
  • descumpănire
  • descumpănit
  • descumpănitu‑
  • descumpănind
  • descumpănindu‑
 singular plural
  • descumpănește
  • descumpăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descumpănesc
 (să)
  • descumpănesc
  • descumpăneam
  • descumpănii
  • descumpănisem
a II-a (tu)
  • descumpănești
 (să)
  • descumpănești
  • descumpăneai
  • descumpăniși
  • descumpăniseși
a III-a (el, ea)
  • descumpănește
 (să)
  • descumpănească
  • descumpănea
  • descumpăni
  • descumpănise
plural I (noi)
  • descumpănim
 (să)
  • descumpănim
  • descumpăneam
  • descumpănirăm
  • descumpăniserăm
  • descumpănisem
a II-a (voi)
  • descumpăniți
 (să)
  • descumpăniți
  • descumpăneați
  • descumpănirăți
  • descumpăniserăți
  • descumpăniseți
a III-a (ei, ele)
  • descumpănesc
 (să)
  • descumpănească
  • descumpăneau
  • descumpăniră
  • descumpăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descumpănit, descumpănităadjectiv

etimologie:
  • vezi descumpăni DEX '98 DEX '09

descumpăni, descumpănescverb

etimologie:
  • Prefix des- + cumpăni. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.