2 intrări

17 definiții

DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Pref. des- + cumpăni.

DESCUMPĂNÍT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. – V. descumpăni.

DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Des1- + cumpăni.

DESCUMPĂNÍT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. – V. descumpăni.

DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face (pe cineva) să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta. Tot ce văzuse și auzise îl zăpăcise și-l descumpănise. SADOVEANU, P. M. 192.

DESCUMPĂNÍT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat.

descumpăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănésc, imperf. 3 sg. descumpăneá; conj. prez. 3 descumpăneáscă

descumpăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănésc, imperf. 3 sg. descumpăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. descumpăneáscă

descumpăní vtr [At: SADOVEANU, P. M. 192 / Pzi: ~nésc / E: des- + cumpăni] A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc Si: a dezorienta, a dezechilibra, a zăpăci.

descumpănít2, ~ă a [At: GĂLAN, Z. R. 211 / Pl: ~íți, ~e / E: descumpăni] Care și-a pierdut echilibrul sufletesc Si: dezechilibrat.

descumpănít1 sns [At: DA ms / E: descumpăni] Dezorientare.

DESCUMPĂNÍ vb. v. dezorienta.

DESCUMPĂNÍT adj. 1. v. dezorientat. 2. v. zăpăcit.

A SE DESCUMPĂNÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezechilibra; a se deconcerta; a se dezaxa. /des- + a cumpăni

A DESCUMPĂNÍ ~ésc tranz. A face să se descumpănească; a dezechilibra; a deconcerta. /des- + a cumpăni


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESCUMPĂNÍ vb. a deruta, a dezorienta, a încurca, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea aflată l-a ~.)

DESCUMPĂNÍT adj. 1. derutat, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) deconcertát, (înv. și fam.) sastisít. (A rămas ~.) 2. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăúc, (Mold.) zălúd, (fig.) împrăștiát. (Ce om ~!)

Intrare: descumpăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descumpăni descumpănire descumpănit descumpănind singular plural
descumpănește descumpăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descumpănesc (să) descumpănesc descumpăneam descumpănii descumpănisem
a II-a (tu) descumpănești (să) descumpănești descumpăneai descumpăniși descumpăniseși
a III-a (el, ea) descumpănește (să) descumpănească descumpănea descumpăni descumpănise
plural I (noi) descumpănim (să) descumpănim descumpăneam descumpănirăm descumpăniserăm, descumpănisem*
a II-a (voi) descumpăniți (să) descumpăniți descumpăneați descumpănirăți descumpăniserăți, descumpăniseți*
a III-a (ei, ele) descumpănesc (să) descumpănească descumpăneau descumpăni descumpăniseră
Intrare: descumpănit
descumpănit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descumpănit descumpănitul descumpăni descumpănita
plural descumpăniți descumpăniții descumpănite descumpănitele
genitiv-dativ singular descumpănit descumpănitului descumpănite descumpănitei
plural descumpăniți descumpăniților descumpănite descumpănitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)