2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCÚLȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Cu picioarele goale; descălțat. ♦ Fig. (Substantivat) Om sărac. – Lat. *disculceus (= disculceatus).

DESCÚLȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Cu picioarele goale; descălțat. ♦ Fig. (Substantivat) Om sărac. – Lat. *disculceus (= disculceatus).

DESCULȚÁ, descúlț, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) descălța. – Lat. *disculciare sau din rom. desculț.

DESCULȚÁ, descúlț, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) descălța. – Lat. *disculciare sau din rom. desculț.

descúlț, ~ă [At: CORESI, EV. 123/9 / V: dis~ / Pl: ~i, ~e / E: desculța] 1 a (D. oameni; îoc încălțat) Descălțat. 2 a (D. cai) Despotcovit. 3-4 smf, a (Om) sărac. 5 smf Cerșetor. 6 sm (Îrg) Urs. 7 sm (Îrg) Boală a vitelor și a oilor manifestată prin căderea unghiilor.

desculțá [At: LB / V: (reg) dis~ / Pzi: descúlț / E: ml disculcio, -are] 1-2 vtr (Trs; c.i. încălțămintea) A (se) descălța. 3 vt A pârli unghiile porcului pentru a fi ușor de smuls.

DESCÚLȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Fără încălțăminte, cu picioarele goale, descălțat. Bine, măi Onufrie... văd că ești desculț. CAMILAR, TEM. 33. Am umblat desculță și flămîndă. SADOVEANU, P. M. 67. Pornește desculță prin rouă, de culege o poală de somnoroasă. CREANGĂ, O. A. 234. Cu un picior încălțat și cu unul desculț. ȘEZ. II 196. ◊ (Substantivat) Toți lăcuitorii, pînă și cel mai sărac, sînt îmbrăcați curat; cîrpit sau desculț, nu să vede. GOLESCU, Î. 145. ♦ (Substantivat) Om sărac. Desculții aprind focul pe lîngă care. STANCU, D. 376.

DESCULȚÁ, descúlț, vb. I. Refl. (Regional) A-și scoate încălțămintea; a se descălța. De dragul tău să mă desculț? Ei, iacă! COȘBUC, P. I 170. Dete de un vad, pre unde i să păru că ar putea trece. Deci să desculță... și plecă prin Dunăre. RETEGANUL, P. III 5. Părăuț cu apă rece, Desculța-m-oi și te-oi trece. Desculța-m-oi de-un picior Și te-oi trece cu mult dor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 141. ◊ Tranz. Îl desculță de cizme.

DESCÚLȚ ~ă(~i, ~e) Care nu are încălțăminte în picioare; cu picioarele goale; descălțat. /<lat. disculceus

desculț a. cu picioarele goale. [Lat. *DISCULCEUS (= DISCALCEATUS). ║ n. căderea unghiilor (la vite).

descúlț, -ă adj. (lat. discúlceus îld. disculceatus și discalceatus, descălțat). Descălțat, cu picĭoarele goale. Un desculț, un plebeŭ, un proletar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descúlț adj. m., pl. descúlți; f. descúlță, pl. descúlțe

descúlț adj. m., pl. descúlți; f. sg. descúlță, pl. descúlțe

desculțá vb., ind. prez. 1 sg. descúlț, 3 sg. și pl. descúlță


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCÚLȚ adj. descălțat, (reg.) desculțat. (Cu picioarele ~; umblă ~.)

DESCULȚÁ vb. v. descălța, scoate, trage.

DESCU adj. descălțat, (reg.) desculțat. (Cu picioarele ~; umblă ~.)

desculța vb. v. DESCĂLȚA. SCOATE. TRAGE.

Intrare: desculț
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descu
  • desculțul
  • desculțu‑
  • desculță
  • desculța
plural
  • desculți
  • desculții
  • desculțe
  • desculțele
genitiv-dativ singular
  • descu
  • desculțului
  • desculțe
  • desculței
plural
  • desculți
  • desculților
  • desculțe
  • desculțelor
vocativ singular
  • desculțule
  • desculțe
  • desculță
  • desculțo
plural
  • desculților
  • desculțelor
Intrare: desculța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desculța
  • desculțare
  • desculțat
  • desculțatu‑
  • desculțând
  • desculțându‑
singular plural
  • desculță
  • desculțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descu
(să)
  • descu
  • desculțam
  • desculțai
  • desculțasem
a II-a (tu)
  • desculți
(să)
  • desculți
  • desculțai
  • desculțași
  • desculțaseși
a III-a (el, ea)
  • desculță
(să)
  • desculțe
  • desculța
  • desculță
  • desculțase
plural I (noi)
  • desculțăm
(să)
  • desculțăm
  • desculțam
  • desculțarăm
  • desculțaserăm
  • desculțasem
a II-a (voi)
  • desculțați
(să)
  • desculțați
  • desculțați
  • desculțarăți
  • desculțaserăți
  • desculțaseți
a III-a (ei, ele)
  • desculță
(să)
  • desculțe
  • desculțau
  • desculța
  • desculțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desculț

  • 1. Cu picioarele goale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desculțat descălțat (adj.) antonime: încălțat (adj.) 5 exemple
    exemple
    • Bine, măi Onufrie... văd că ești desculț. CAMILAR, TEM. 33.
      surse: DLRLC
    • Am umblat desculță și flămîndă. SADOVEANU, P. M. 67.
      surse: DLRLC
    • Pornește desculță prin rouă, de culege o poală de somnoroasă. CREANGĂ, O. A. 234.
      surse: DLRLC
    • Cu un picior încălțat și cu unul desculț. ȘEZ. II 196.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Toți lăcuitorii, pînă și cel mai sărac, sînt îmbrăcați curat; cîrpit sau desculț, nu să vede. GOLESCU, Î. 145.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *disculceus (= disculceatus)
    surse: DEX '09 DEX '98

desculța

  • 1. regional A (se) descălța.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descălța 4 exemple
    exemple
    • De dragul tău să mă desculț? Ei, iacă! COȘBUC, P. I 170.
      surse: DLRLC
    • Dete de un vad, pre unde i să păru că ar putea trece. Deci să desculță... și plecă prin Dunăre. RETEGANUL, P. III 5.
      surse: DLRLC
    • Părăuț cu apă rece, Desculța-m-oi și te-oi trece. Desculța-m-oi de-un picior Și te-oi trece cu mult dor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 141.
      surse: DLRLC
    • Îl desculță de cizme.
      surse: DLRLC

etimologie: