2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCULȚÁT, -Ă, desculțați, -te, adj. (Reg.) Descălțat, desculț. – V. desculța.

DESCULȚÁT, -Ă, desculțați, -te, adj. (Reg.) Descălțat, desculț. – V. desculța.

desculțat1 sn [At: DA ms / P: ~uri / E: desculța] (Reg) Descălțare.

desculțat2, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: desculța] (Reg) 1 Descălțat2. 2 (D. cai) Despotcovit2. 3 (D. animale) Fără unghii.

DESCULȚÁT, -Ă, desculțați, -te, adj. (Regional) Descălțat, desculț.

desculțat m. nume dat de vânători ursului ale cărui urme, în noroiu sau în zăpadă, seamănă cu ale unui om desculț.

DESCULȚÁ, descúlț, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) descălța. – Lat. *disculciare sau din rom. desculț.

DESCULȚÁ, descúlț, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) descălța. – Lat. *disculciare sau din rom. desculț.

desculțá [At: LB / V: (reg) dis~ / Pzi: descúlț / E: ml disculcio, -are] 1-2 vtr (Trs; c.i. încălțămintea) A (se) descălța. 3 vt A pârli unghiile porcului pentru a fi ușor de smuls.

DESCULȚÁ, descúlț, vb. I. Refl. (Regional) A-și scoate încălțămintea; a se descălța. De dragul tău să mă desculț? Ei, iacă! COȘBUC, P. I 170. Dete de un vad, pre unde i să păru că ar putea trece. Deci să desculță... și plecă prin Dunăre. RETEGANUL, P. III 5. Părăuț cu apă rece, Desculța-m-oi și te-oi trece. Desculța-m-oi de-un picior Și te-oi trece cu mult dor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 141. ◊ Tranz. Îl desculță de cizme.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desculțá vb., ind. prez. 1 sg. descúlț, 3 sg. și pl. descúlță


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCULȚÁT adj. v. descălțat, desculț.

desculțat adj. v. DESCĂLȚAT. DESCULȚ.

DESCULȚÁ vb. v. descălța, scoate, trage.

desculța vb. v. DESCĂLȚA. SCOATE. TRAGE.

Intrare: desculțat
desculțat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desculțat
  • desculțatul
  • desculțatu‑
  • desculța
  • desculțata
plural
  • desculțați
  • desculțații
  • desculțate
  • desculțatele
genitiv-dativ singular
  • desculțat
  • desculțatului
  • desculțate
  • desculțatei
plural
  • desculțați
  • desculțaților
  • desculțate
  • desculțatelor
vocativ singular
plural
Intrare: desculța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desculța
  • desculțare
  • desculțat
  • desculțatu‑
  • desculțând
  • desculțându‑
singular plural
  • desculță
  • desculțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descu
(să)
  • descu
  • desculțam
  • desculțai
  • desculțasem
a II-a (tu)
  • desculți
(să)
  • desculți
  • desculțai
  • desculțași
  • desculțaseși
a III-a (el, ea)
  • desculță
(să)
  • desculțe
  • desculța
  • desculță
  • desculțase
plural I (noi)
  • desculțăm
(să)
  • desculțăm
  • desculțam
  • desculțarăm
  • desculțaserăm
  • desculțasem
a II-a (voi)
  • desculțați
(să)
  • desculțați
  • desculțați
  • desculțarăți
  • desculțaserăți
  • desculțaseți
a III-a (ei, ele)
  • desculță
(să)
  • desculțe
  • desculțau
  • desculța
  • desculțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desculțat

etimologie:

  • vezi desculța
    surse: DEX '98 DEX '09

desculța

  • 1. regional A (se) descălța.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descălța attach_file 4 exemple
    exemple
    • De dragul tău să mă desculț? Ei, iacă! COȘBUC, P. I 170.
      surse: DLRLC
    • Dete de un vad, pre unde i să păru că ar putea trece. Deci să desculță... și plecă prin Dunăre. RETEGANUL, P. III 5.
      surse: DLRLC
    • Părăuț cu apă rece, Desculța-m-oi și te-oi trece. Desculța-m-oi de-un picior Și te-oi trece cu mult dor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 141.
      surse: DLRLC
    • Îl desculță de cizme.
      surse: DLRLC

etimologie: