2 intrări

15 definiții

desculțát1 sn [At: DA ms / P: ~uri / E: desculța] (Reg) Descălțare.

desculțát2, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~áți, ~e / E: desculța] (Reg) 1 Descălțat2. 2 (D. cai) Despotcovit2. 3 (D. animale) Fără unghii.

DESCULȚÁT, -Ă, desculțați, -te, adj. (Reg.) Descălțat, desculț. – V. desculța.

DESCULȚÁT, -Ă, desculțați, -te, adj. (Reg.) Descălțat, desculț. – V. desculța.

DESCULȚÁT, -Ă, desculțați, -te, adj. (Regional) Descălțat, desculț.

DESCULȚÁT adj. v. descălțat, desculț.

desculțat m. nume dat de vânători ursului ale cărui urme, în noroiu sau în zăpadă, seamănă cu ale unui om desculț.

desculțá [At: LB / V: (reg) dis~ / Pzi: descúlț / E: ml disculcio, -are] 1-2 vtr (Trs; c. i. încălțămintea) A (se) descălța. 3 vt A pârli unghiile porcului pentru a fi ușor de smuls.

DESCULȚÁ, descúlț, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) descălța. – Lat. *disculciare sau din rom. desculț.

DESCULȚÁ, descúlț, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) descălța. – Lat. *disculciare sau din rom. desculț.

DESCULȚÁ, descúlț, vb. I. Refl. (Regional) A-și scoate încălțămintea; a se descălța. De dragul tău să mă desculț? Ei, iacă ! COȘBUC, P. I 170. Dete de un vad, pre unde i să păru că ar putea trece. Deci să desculță... și plecă prin Dunăre. RETEGANUL, P. III 5. Părăuț cu apă rece, Desculța-m-oi și te-oi trece. Desculța-m-oi de-un picior Și te-oi trece cu mult dor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 141. ◊ Tranz. Îl desculță de cizme.

desculțá vb., ind. prez. 1 sg. descúlț, 3 sg. și pl. descúlță

DESCULȚÁ vb. v. descălța, scoate, trage.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

desculțát adj. v. DESCĂLȚAT. DESCULȚ.

desculțá vb. v. DESCĂLȚA. SCOATE. TRAGE.

Intrare: desculța
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desculța desculțare desculțat desculțând singular plural
desculță desculțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descu (să) descu desculțam desculțai desculțasem
a II-a (tu) desculți (să) desculți desculțai desculțași desculțaseși
a III-a (el, ea) desculță (să) desculțe desculța desculță desculțase
plural I (noi) desculțăm (să) desculțăm desculțam desculțarăm desculțaserăm, desculțasem*
a II-a (voi) desculțați (să) desculțați desculțați desculțarăți desculțaserăți, desculțaseți*
a III-a (ei, ele) desculță (să) desculțe desculțau desculța desculțaseră
Intrare: desculțat
desculțat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desculțat desculțatul desculța desculțata
plural desculțați desculțații desculțate desculțatele
genitiv-dativ singular desculțat desculțatului desculțate desculțatei
plural desculțați desculțaților desculțate desculțatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)