2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
descuietoare f. cheie de lemn de descuiat.
descuietor, ~oare [At: LB / Pl: ~i, ~oare / E: descuia + (-ă)tor] 1-2 a Care descuie (2) sau servește la descuiat (1). 3 snf Cheie. 4 snf (Imp) Încuietoare. 5 sf (Bot; reg) Plantă cu flori albe, care crește prin porumbiște și care se dă vitelor împotriva constipației.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
descuietor adj. m., pl. descuietori; f. sg. și pl. descuietoare
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: descuietoare
descuietoare substantiv feminin
| substantiv feminin (F116) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: descuietor
descuietor adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)