7 definiții pentru descuiat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESCUIAT, -Ă, descuiați, -te, adj. (Despre uși, încăperi etc.) Care nu (mai) este încuiat; care a fost deschis cu cheia. ♦ Fig. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adaptează ușor la împrejurări, la situații noi; receptiv, deschis; deștept, ager. – V. descuia.
DESCUIAT, -Ă, descuiați, -te, adj. (Despre uși, încăperi etc.) Care nu (mai) este încuiat; care a fost deschis cu cheia. ♦ Fig. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adaptează ușor la împrejurări, la situații noi; receptiv, deschis; deștept, ager. – V. descuia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
descuiat1 sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I 87 / E: descuia] 1-4 Descuiere. (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descuiat2, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 62 / V: (Mol) ~iet, ~ă / Pl: ~ați, ~e / E: descuia] 1 (D. uși, încăperi etc.) Care nu mai este încuiat. 2 (D. uși) Care a fost deschis cu cheia. 3-4 (Îvp; d. oameni și animale) Care s-a vindecat (de constipație sau) de retenție urinară. 5 (Fig; d. oameni, d. caracterul lor etc.) Care se adaptează ușor la împrejurări noi Si: receptiv, deschis. 6 Deștept.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCUIAT, -Ă, descuiați, -te, adj. (Despre uși, încăperi etc.) Care nu (mai) este încuiat, care a fost deschis cu cheia. Vai de mine! tată, cum să mă culc eu cu ușa descuiată? ISPIRESCU, L. 376.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descuiet, ~ă a vz descuiat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESCUIAT adj. deschis, neînchis, neîncuiat. (Ușă ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCUIAT adj. deschis, neînchis, neîncuiat. (Ușă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
descuiat, descuiatăadjectiv
- 1. (Despre uși, încăperi etc.) Care nu (mai) este încuiat; care a fost deschis cu cheia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vai de mine! tată, cum să mă culc eu cu ușa descuiată? ISPIRESCU, L. 376. DLRLC
-
etimologie:
- descuia DEX '98 DEX '09