O definiție pentru descuamativ


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descuamatív adj. m.(sil. -scua-), pl. descuamatívi; f. sg. descuamatívă, pl. descuamatíve

Intrare: descuamativ
descuamativ adjectiv
  • silabație: -scua- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descuamativ
  • descuamativul
  • descuamativu‑
  • descuamati
  • descuamativa
plural
  • descuamativi
  • descuamativii
  • descuamative
  • descuamativele
genitiv-dativ singular
  • descuamativ
  • descuamativului
  • descuamative
  • descuamativei
plural
  • descuamativi
  • descuamativilor
  • descuamative
  • descuamativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)