2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

descrucișat1 sns [At: MDA ms / E: descrucișa] 1-3 Descrucișare (1-3).

descrucișat2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: descrucișa] 1 (D. obiecte care au fost încrucișate) Depărtat unul de altul. 2 (Îvp; d. arme) Scos de la brâu.

DESCRUCIȘA, descrucișez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să nu mai fie așezat cruciș. – Pref. des- + [în]crucișa.

descrucișa vt [At: MAT. FOLK. 7 / Pzi: ez / E: des- + (în)crucișa] 1 (Rar) A face să nu mai fie așezat cruciș Si: a descruci. 2 (Îvp; d. arme) A scoate armele de la brâu Cf încrucișa.

DESCRUCIȘA, descrucișez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să nu mai fie așezat cruciș. – Des1 + [în]crucișa.

DESCRUCIȘA, descrucișez, vb. I. Tranz. (Rar) A desface două obiecte așezate cruciș, a le depărta unul de altul. Pentru a descrucișa zburătorii!... sus gabierii!... și marinarii se aruncară pe scările de frînghie. BART, S. M. 51.

A DESCRUCIȘA ~ez tranz. rar A face să nu mai fie așezat cruciș. /des- + a [în]crucișa

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descrucișa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. descrucișez, 3 descrucișea, 1 pl. descrucișăm; conj. prez. 1 sg. să descrucișez, 3 să descrucișeze; ger. descrucișând

descrucișa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 descrucișează, 1 pl. descrucișăm; conj. prez. 3 descrucișeze; ger. descrucișând

descrucișa vb., ind. prez. 3 sg. și pl. descrucișează, 1 pl. descrucișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descrucișeze; ger. descrucișând

Intrare: descrucișat
descrucișat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descrucișat
  • descrucișatul
  • descrucișatu‑
  • descrucișa
  • descrucișata
plural
  • descrucișați
  • descrucișații
  • descrucișate
  • descrucișatele
genitiv-dativ singular
  • descrucișat
  • descrucișatului
  • descrucișate
  • descrucișatei
plural
  • descrucișați
  • descrucișaților
  • descrucișate
  • descrucișatelor
vocativ singular
plural
Intrare: descrucișa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descrucișa
  • descrucișare
  • descrucișat
  • descrucișatu‑
  • descrucișând
  • descrucișându‑
singular plural
  • descrucișea
  • descrucișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descrucișez
(să)
  • descrucișez
  • descrucișam
  • descrucișai
  • descrucișasem
a II-a (tu)
  • descrucișezi
(să)
  • descrucișezi
  • descrucișai
  • descrucișași
  • descrucișaseși
a III-a (el, ea)
  • descrucișea
(să)
  • descrucișeze
  • descrucișa
  • descrucișă
  • descrucișase
plural I (noi)
  • descrucișăm
(să)
  • descrucișăm
  • descrucișam
  • descrucișarăm
  • descrucișaserăm
  • descrucișasem
a II-a (voi)
  • descrucișați
(să)
  • descrucișați
  • descrucișați
  • descrucișarăți
  • descrucișaserăți
  • descrucișaseți
a III-a (ei, ele)
  • descrucișea
(să)
  • descrucișeze
  • descrucișau
  • descrucișa
  • descrucișaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descrucișa, descrucișezverb

  • 1. rar A face să nu mai fie așezat cruciș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pentru a descrucișa zburătorii!... sus gabierii!... și marinarii se aruncară pe scările de frînghie. BART, S. M. 51. DLRLC
etimologie:
  • Prefix des- + [în]crucișa. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.