2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCOVOIÉRE, descovoieri, s. f. Acțiunea de a (se) descovoia și rezultatul ei. – V. descovoia.

DESCOVOIÉRE, descovoieri, s. f. Acțiunea de a (se) descovoia și rezultatul ei. – V. descovoia.

descovoiere sf [At: DA ms / V: ~iare / Pl: ~ri / E: descovoia] Îndreptare a unui obiect încovoiat, arcuit sau curbat Si: descovoiat1.

DESCOVOIÁ, descovói, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a (se) dezdoi. [Pr.: -vo-ia] – Pref. des- + [în]covoia.

descovoia vtr [At: HERZ.-GHER. M. II, 381 / Pzi: descovoi, (rar) ~iez / E: des- + (în)covoia] (D. un obiect încovoiat, arcuit sau curbat) A (se) îndrepta.

descovoiare sf vz descovoiere

DESCOVOIÁ, descovói, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a (se) dezdoi. [Pr.: -vo-iá] – Des1- + [în]covoia.

DESCOVOIÁ, descovói, vb. I. Tranz. A îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a dezdoi, a îndrepta. Acest păr întins să șază, orcum știi, mi-l descovoaie. PANN, P. V. II 120.

A DESCOVOIÁ descovói tranz. A face să se descovoaie; a dezdoi; a îndrepta. [Sil. -vo-ia] /des- + [în]covoia

A SE DESCOVOIÁ se descovoáie intranz. A-și recăpăta forma sau poziția inițială; a se dezdoi; a se îndrepta. [Sil. -vo-ia] /des- + [în]covoia

descovóĭ, a -á v. tr. (d. în-covoĭ). Vest. Dezdoĭ, îndrept ceĭa ce era încovoĭat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descovoiére s. f., g.-d. art. descovoiérii; pl. descovoiéri

descovoiére s. f., g.-d. art. descovoiérii; pl. descovoiéri

descovoiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. descovói, 3 descovoáie, 1 pl. descovoiém; conj. prez. 1 și 2 sg. să descovói, 3 să descovoáie; ger. descovoínd

descovoiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. descovói, 3 sg. descovoáie, 1 pl. descovoiém; ger. descovoínd

descovoiu, -voaie 3, -voiam 1 imp., -voind ger., -voiere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCOVOIÁ vb. a dezdoi, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.)

DESCOVOIA vb. a dezdoi, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.)

A descovoia ≠ a încovoia

Intrare: descovoiere
descovoiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descovoiere
  • descovoierea
plural
  • descovoieri
  • descovoierile
genitiv-dativ singular
  • descovoieri
  • descovoierii
plural
  • descovoieri
  • descovoierilor
vocativ singular
plural
descovoiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descovoiare
  • descovoiarea
plural
  • descovoieri
  • descovoierile
genitiv-dativ singular
  • descovoieri
  • descovoierii
plural
  • descovoieri
  • descovoierilor
vocativ singular
plural
Intrare: descovoia
verb (VT107)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descovoia
  • descovoiere
  • descovoiat
  • descovoiatu‑
  • descovoind
  • descovoindu‑
singular plural
  • descovoaie
  • descovoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descovoi
(să)
  • descovoi
  • descovoiam
  • descovoiai
  • descovoiasem
a II-a (tu)
  • descovoi
(să)
  • descovoi
  • descovoiai
  • descovoiași
  • descovoiaseși
a III-a (el, ea)
  • descovoaie
(să)
  • descovoaie
  • descovoia
  • descovoie
  • descovoiase
plural I (noi)
  • descovoiem
(să)
  • descovoiem
  • descovoiam
  • descovoiarăm
  • descovoiaserăm
  • descovoiasem
a II-a (voi)
  • descovoiați
(să)
  • descovoiați
  • descovoiați
  • descovoiarăți
  • descovoiaserăți
  • descovoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • descovoaie
(să)
  • descovoaie
  • descovoiau
  • descovoia
  • descovoiaseră
verb (VT213)
Surse flexiune: MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descovoia
  • descovoiere
  • descovoiat
  • descovoiatu‑
  • descovoind
  • descovoindu‑
singular plural
  • descovoia
  • descovoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descovoiez
(să)
  • descovoiez
  • descovoiam
  • descovoiai
  • descovoiasem
a II-a (tu)
  • descovoiezi
(să)
  • descovoiezi
  • descovoiai
  • descovoiași
  • descovoiaseși
a III-a (el, ea)
  • descovoia
(să)
  • descovoieze
  • descovoia
  • descovoie
  • descovoiase
plural I (noi)
  • descovoiem
(să)
  • descovoiem
  • descovoiam
  • descovoiarăm
  • descovoiaserăm
  • descovoiasem
a II-a (voi)
  • descovoiați
(să)
  • descovoiați
  • descovoiați
  • descovoiarăți
  • descovoiaserăți
  • descovoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • descovoia
(să)
  • descovoieze
  • descovoiau
  • descovoia
  • descovoiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descovoiere descovoiare

  • 1. Acțiunea de a (se) descovoia și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi descovoia
    surse: DEX '98 DEX '09

descovoia

  • 1. A (se) îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a (se) dezdoi.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: dezdoi obli îndrepta antonime: încovoia un exemplu
    exemple
    • Acest păr întins să șază, orcum știi, mi-l descovoaie. PANN, P. V. II 120.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + [în]covoia.
    surse: DEX '09