2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

descotorosit2, ~ă a [At: MDA ms / V: ~ortosit2 / Pl: ~iți, ~e / E: descotorosi] Dezbărat de ceva sau de cineva care incomodează.

descotorosit1 sn [At: MDA ms / V: ~ortosit1 / E: descotorosi] Descotorosire.

DESCOTOROSÍ, descotorosesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) degaja, a (se) elibera, a scăpa de cineva sau de ceva care supără, care incomodează; a (se) dezbăra. – Pref. des- + cotorosi.

descotorosí vtr [At: ȘEZ. 226 / V: ~ortosí, discortosí, dis~ / Pzi: ~sésc / E: des- + cotorosi] 1-2 A (se) elibera de cineva sau de ceva care supără, incomodează, deranjează Si: a (se) dezbăra.

DESCOTOROSÍ, descotorosesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) degaja, a (se) elibera, a scăpa de cineva sau de ceva care supără, care incomodează; a (se) dezbăra. – Des1- + cotorosi.

DESCOTOROSÍ, descotorosesc, vb. IV. Refl. A scăpa de cineva sau de ceva care supără, care este neplăcut, care incomodează; a se dezbăra. Băieții se descotoroseau de guler și cravată. PAS, Z. I 122. Sabina urcă scările pe covorul moale, bucuroasă că s-a descotorosit atît de repede. C. PETRESCU, C. V. 367. Vedea omul... că nu se poate descotorosi de mine cu vorbe. CREANGĂ, A. 46. ◊ Tranz. Nevasta... făcea zile fripte bărbatului, ca să-l poată descotorosi o dată de frate-său. CREANGĂ, P. 38.

A SE DESCOTOROSÍ mă ~ésc intranz. A reuși să se elibereze de ceva sau de cineva care incomodează; a se dezbăra; a scăpa; a se debarasa. /des- + a cotorosi

A DESCOTOROSÍ ~ésc tranz. A face să se descotorosească. /des- + a cotorosi

descotorosì v. Mold. a se cortorosi de cineva: nu se poate descotorosi de mine CR.

cortorosésc (Munt.) și cotorosésc (Munt. Mold.) v. tr. (bg. kurtulisŭ, d. turc. kurtarmak, a libera, a salva, kurtulmak, a se cotorosi. Cp. cu mîntuĭ). Fam. Liberez, scap, descarc: a te cortorosi de un om, de-o belea. V. refl. M’am cortorosit de el. – Și descotorosesc (Mold.). V. dezbar.

descotorosésc V. cortorosesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descotorosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descotorosésc, imperf. 3 sg. descotoroseá; conj. prez. 3 descotoroseáscă

descotorosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descotorosésc, imperf. 3 sg. descotoroseá; conj. prez. 3 sg. și pl. descotoroseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCOTOROSÍ vb. 1. v. debarasa. 2. a se debarasa, a scăpa, (fig.) a se curăța. (S-a ~ satul de un trândav.) 3. v. dezbăra.

DESCOTOROSI vb. 1. a se debarasa, a se degaja, a se dezbăra, a scăpa, (reg.) a se cortorosi, (Bucov.) a se coroti, (grecism înv.) a exoflisi, (fig.) a se scutura. (S-a ~ cu greu de un musafir nepoftit.) 2. a se debarasa, a scăpa, (fig.) a se curăța. (S-a ~ satul de un trîndav.) 3. a (se) debarasa, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a scăpa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înțărca. (S-a ~ de un viciu.)

Intrare: descotorosit
descotorosit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descotorosit
  • descotorositul
  • descotorositu‑
  • descotorosi
  • descotorosita
plural
  • descotorosiți
  • descotorosiții
  • descotorosite
  • descotorositele
genitiv-dativ singular
  • descotorosit
  • descotorositului
  • descotorosite
  • descotorositei
plural
  • descotorosiți
  • descotorosiților
  • descotorosite
  • descotorositelor
vocativ singular
plural
Intrare: descotorosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descotorosi
  • descotorosire
  • descotorosit
  • descotorositu‑
  • descotorosind
  • descotorosindu‑
singular plural
  • descotorosește
  • descotorosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descotorosesc
(să)
  • descotorosesc
  • descotoroseam
  • descotorosii
  • descotorosisem
a II-a (tu)
  • descotorosești
(să)
  • descotorosești
  • descotoroseai
  • descotorosiși
  • descotorosiseși
a III-a (el, ea)
  • descotorosește
(să)
  • descotorosească
  • descotorosea
  • descotorosi
  • descotorosise
plural I (noi)
  • descotorosim
(să)
  • descotorosim
  • descotoroseam
  • descotorosirăm
  • descotorosiserăm
  • descotorosisem
a II-a (voi)
  • descotorosiți
(să)
  • descotorosiți
  • descotoroseați
  • descotorosirăți
  • descotorosiserăți
  • descotorosiseți
a III-a (ei, ele)
  • descotorosesc
(să)
  • descotorosească
  • descotoroseau
  • descotorosi
  • descotorosiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descotorosi

  • 1. A (se) degaja, a (se) elibera, a scăpa de cineva sau de ceva care supără, care incomodează; a (se) dezbăra.
    exemple
    • Băieții se descotoroseau de guler și cravată. PAS, Z. I 122.
      surse: DLRLC
    • Sabina urcă scările pe covorul moale, bucuroasă că s-a descotorosit atît de repede. C. PETRESCU, C. V. 367.
      surse: DLRLC
    • Vedea omul... că nu se poate descotorosi de mine cu vorbe. CREANGĂ, A. 46.
      surse: DLRLC
    • Nevasta... făcea zile fripte bărbatului, ca să-l poată descotorosi o dată de frate-său. CREANGĂ, P. 38.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + cotorosi.
    surse: DEX '09