opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCOPERTĂ s. f. v. decopertă.

descopertă sf vz decopertă

DESCOPERTĂ s.f. (Tehn.) Lucrare pregătitoare în cariere prin care se îndepărtează stratul de pămînt aflat deasupra zăcămîntului. [Cf. it. discoperta, fr. découverte].

DECOPERTA, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦ Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). [Var.: descoperta vb. I] – Pref. de- + coperta.

DECOPERTĂ, decoperte, s. f. Decopertare. [Var.: descopertă s. f.] – Pref. de- + copertă.

DESCOPERTA vb. I v. decoperta.

decoperta vt [At: DEX2 / V: desc~ / Pzi: ~tez / E: des- + coperta] 1 A desface acoperișul unei construcții. 2 (Spc) A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață).

decopertă sf [At: DEX2 / V: desc~ / Pl: ~te / E: des- + copertă] 1-2 Decopertare (1-2).

descoperta v vz decoperta

DECOPERTA, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦ Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). [Var.: descoperta vb. I] – Des1- + coperta.

DECOPERTĂ, decoperte, s. f. Decopertare. [Var.: descopertă s. f.] – Des1- + copertă.

DESCOPERTA vb. I. tr. (Geol.) A supune operației de descopertare. [< fr. décoperter, cf. it. discopertare].

DECOPERTA vb. tr. 1. a desface acoperișul unei construcții. 2. a dezveli un zăcământ (la suprafață), îndepărtând rocile sterile. ◊ a îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare. (după it. discopertare)

DECOPERTĂ s. f. decopertare. (după it. discoperta)

decoperta vb. I (constr.) A desface un element acoperitor dintr-o construcție ◊ „În partea de bloc care va fi consolidată, se decopertează grinzile.” I.B. 8 IV 77 p. 2 (din des- + coperta; DEX-S)

A DECOPERTA ~ez tranz. 1) (case, clădiri etc.) A lipsi de acoperiș. 2) (zăcăminte minerale) A dezveli pentru a fi exploatat la suprafață. /des- + a coperta.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decoperta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decopertez, 3 decopertează; conj. prez. 1 sg. să decopertez, 3 să decoperteze

*decoperta (a ~) vb., ind. prez. 3 decopertează

decoperta vb., ind. prez.1 sg. decopertez, 3 sg. și pl. decopertează

Intrare: decoperta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decoperta
  • decopertare
  • decopertat
  • decopertatu‑
  • decopertând
  • decopertându‑
 singular plural
  • decopertează
  • decopertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decopertez
 (să)
  • decopertez
  • decopertam
  • decopertai
  • decopertasem
a II-a (tu)
  • decopertezi
 (să)
  • decopertezi
  • decopertai
  • decopertași
  • decopertaseși
a III-a (el, ea)
  • decopertează
 (să)
  • decoperteze
  • decoperta
  • decopertă
  • decopertase
plural I (noi)
  • decopertăm
 (să)
  • decopertăm
  • decopertam
  • decopertarăm
  • decopertaserăm
  • decopertasem
a II-a (voi)
  • decopertați
 (să)
  • decopertați
  • decopertați
  • decopertarăți
  • decopertaserăți
  • decopertaseți
a III-a (ei, ele)
  • decopertează
 (să)
  • decoperteze
  • decopertau
  • decopertară
  • decopertaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descoperta
  • descopertare
  • descopertat
  • descopertatu‑
  • descopertând
  • descopertându‑
 singular plural
  • descopertează
  • descopertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descopertez
 (să)
  • descopertez
  • descopertam
  • descopertai
  • descopertasem
a II-a (tu)
  • descopertezi
 (să)
  • descopertezi
  • descopertai
  • descopertași
  • descopertaseși
a III-a (el, ea)
  • descopertează
 (să)
  • descoperteze
  • descoperta
  • descopertă
  • descopertase
plural I (noi)
  • descopertăm
 (să)
  • descopertăm
  • descopertam
  • descopertarăm
  • descopertaserăm
  • descopertasem
a II-a (voi)
  • descopertați
 (să)
  • descopertați
  • descopertați
  • descopertarăți
  • descopertaserăți
  • descopertaseți
a III-a (ei, ele)
  • descopertează
 (să)
  • descoperteze
  • descopertau
  • descopertară
  • descopertaseră
Intrare: decopertă
decopertă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decopertă
  • decoperta
plural
  • decoperte
  • decopertele
genitiv-dativ singular
  • decoperte
  • decopertei
plural
  • decoperte
  • decopertelor
vocativ singular —
plural —
descopertă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descopertă
  • descoperta
plural
  • descoperte
  • descopertele
genitiv-dativ singular
  • descoperte
  • descopertei
plural
  • descoperte
  • descopertelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decoperta, decopertezverb

  • 1. A desface acoperișul unei construcții. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. prin specializare A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). DEX '09 DEX '98 DN
      • 1.1.1. A îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare. MDN '00
etimologie:
  • Prefix de- + coperta. DEX '09

decopertă, decopertesubstantiv feminin

  • 1. Lucrare pregătitoare în cariere prin care se îndepărtează stratul de pământ aflat deasupra zăcământului. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: decopertare
etimologie:
  • Prefix de- + copertă. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.