8 definiții pentru descoperitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESCOPERITOR, -OARE, descoperitori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o descoperire. – Descoperi + suf. -tor.
DESCOPERITOR, -OARE, descoperitori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o descoperire. – Descoperi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
descoperitor, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: descoperi + -tor] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care dezvăluie ceva. 3-4 smf, a (Persoană) care observă prima existența a ceva sau intuiește pentru prima dată exact o realitate. 5-6 smf, a (Persoană) care a găsit ceva întâmplător (sau după o căutare). 7-8 smf, a (Persoană) care elaborează, imaginează ceva nou Si: inventator.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCOPERITOR, -OARE, descoperitori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o descoperire. Descoperitorii merg, de altfel, pe dibuite, căci știința sfîrșește acolo unde născocirea începe. MACEDONSKI, O. III 74.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCOPERITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care descoperă; om care face o descoperire. /a descoperi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
descoperitor m. cel ce descopere.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
descoperitor s. m., pl. descoperitori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
descoperitor s. m., pl. descoperitori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
descoperitor s. m., pl. descoperitori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
descoperitor, descoperitorisubstantiv masculin descoperitoare, descoperitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care face o descoperire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Descoperitorii merg, de altfel, pe dibuite, căci știința sfîrșește acolo unde născocirea începe. MACEDONSKI, O. III 74. DLRLC
-
etimologie:
- Descoperi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09