3 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

descomplectáre sf vz descompletare

DESCOMPLECTÁRE s. f. v. descompletare.

DESCOMPLECTÁRE s. f. v. descompletare.

DESCOMPLECTÁRE s.f. v. descompletare.

descompletá [At: DEX / V: ~ectá / Pzi: ~téz / E: des- + completa cf fr décompléter] 1 vt A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. 2 vr A nu fi complet.

descompletáre sf [At: DEX / V: ~ect~ / Pl: ~tắri / E: descompleta] Luare a ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet Si: descompletat1.

DESCOMPLECTÁ vb. I v. descompleta.

DESCOMPLETÁ, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. ♦ Refl. A nu mai fi complet. [Var.: descomplectá vb. I] – Pref. des- + completa (după fr. décompléter).

DESCOMPLETÁRE, descompletări, s. f. Acțiunea de a (se) descompleta și rezultatul ei. [Var.: descomplectáre s. f.] – V. descompleta.

DESCOMPLECTÁ vb. I v. descompleta.

DESCOMPLETÁ, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. ♦ Refl. A nu mai fi complet. [Var.: descomplectá vb. I] – Des1- + completa (după fr. décompléter).

DESCOMPLETÁRE, descompletări, s. f. Acțiunea de a (se) descompleta și rezultatul ei. [Var.: descomplectáre s. f.] – V. descompleta.

DESCOMPLETÁ, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-o totalitate lăsînd-o incompletă.

descompletá (a ~) vb., ind. prez. 3 descompleteáză

descompletáre s. f., g.-d. art. descompletắrii; pl. descompletắri

descompletá vb., ind. prez. 1 sg. descompletéz, 3 sg. și pl. descompleteáză

descompletáre s. f., g.-d. art. descompletării; pl. descompletări

DESCOMPLETÁ vb. a (se) desperechea.

DESCOMPLETÁRE s. desperechere.

A descompleta ≠ a completa

Intrare: descompleta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descompleta descompletare descompletat descompletând singular plural
descompletea descompletați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descompletez (să) descompletez descompletam descompletai descompletasem
a II-a (tu) descompletezi (să) descompletezi descompletai descompletași descompletaseși
a III-a (el, ea) descompletea (să) descompleteze descompleta descompletă descompletase
plural I (noi) descompletăm (să) descompletăm descompletam descompletarăm descompletaserăm, descompletasem*
a II-a (voi) descompletați (să) descompletați descompletați descompletarăți descompletaserăți, descompletaseți*
a III-a (ei, ele) descompletea (să) descompleteze descompletau descompleta descompletaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descomplecta descomplectare descomplectat descomplectând singular plural
descomplectea descomplectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descomplectez (să) descomplectez descomplectam descomplectai descomplectasem
a II-a (tu) descomplectezi (să) descomplectezi descomplectai descomplectași descomplectaseși
a III-a (el, ea) descomplectea (să) descomplecteze descomplecta descomplectă descomplectase
plural I (noi) descomplectăm (să) descomplectăm descomplectam descomplectarăm descomplectaserăm, descomplectasem*
a II-a (voi) descomplectați (să) descomplectați descomplectați descomplectarăți descomplectaserăți, descomplectaseți*
a III-a (ei, ele) descomplectea (să) descomplecteze descomplectau descomplecta descomplectaseră
Intrare: descompletare
descompletare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descompletare descompletarea
plural descompletări descompletările
genitiv-dativ singular descompletări descompletării
plural descompletări descompletărilor
vocativ singular
plural
descomplectare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descomplectare descomplectarea
plural descomplectări descomplectările
genitiv-dativ singular descomplectări descomplectării
plural descomplectări descomplectărilor
vocativ singular
plural
Intrare: descomplectare
descomplectare
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)