2 intrări

2 definiții

DESCOLĂTĂCÍ vb. v. descolăci.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

descolătăcí vb. v. DESCOLĂCI.

Intrare: descolătăcit
descolătăcit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descolătăcit descolătăcitul descolătăci descolătăcita
plural descolătăciți descolătăciții descolătăcite descolătăcitele
genitiv-dativ singular descolătăcit descolătăcitului descolătăcite descolătăcitei
plural descolătăciți descolătăciților descolătăcite descolătăcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: descolătăci
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descolătăci descolătăcire descolătăcit descolătăcind singular plural
descolătăcește descolătăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descolătăcesc (să) descolătăcesc descolătăceam descolătăcii descolătăcisem
a II-a (tu) descolătăcești (să) descolătăcești descolătăceai descolătăciși descolătăciseși
a III-a (el, ea) descolătăcește (să) descolătăcească descolătăcea descolătăci descolătăcise
plural I (noi) descolătăcim (să) descolătăcim descolătăceam descolătăcirăm descolătăciserăm, descolătăcisem*
a II-a (voi) descolătăciți (să) descolătăciți descolătăceați descolătăcirăți descolătăciserăți, descolătăciseți*
a III-a (ei, ele) descolătăcesc (să) descolătăcească descolătăceau descolătăci descolătăciseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)