3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCOJÍT1, descojituri, s. n. Faptul de a descoji.V. descoji.

DESCOJÍT1, descojituri, s. n. Faptul de a descoji.V. descoji.

DESCOJÍT2, -Ă, descojiți, -te, adj. Care este curățat de coajă, fără coajă. – V. descoji.

DESCOJÍT2, -Ă, descojiți, -te, adj. Care este curățat de coajă, fără coajă. – V. descoji.

descojit2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: descoji] Care este curățat de coajă.

descojit1 sns [At: DEX / E: descoji] Descojire.

DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Pref. des- + coji.

descoji vt [At: DEX / Pzi: ~jésc / E: des- + coji] A curăța de coajă.

DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Des1- + coji.

DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă.

A DESCOJÍ ~ésc tranz. (semințe) A curăța de coajă; a rășlui. /des- + a coji

descojésc și (ob.) cojésc v. tr. (d. coajă). Curăț de coajă, decortic (vorbind de lemne orĭ semințe). V. refl. Lemnele se cojesc. V. dezghĭoc și pelesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descojít s. n., pl. descojíturi

descojít s. n., pl. descojíturi

descojí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojésc, imperf. 3 sg. descojeá; conj. prez. 3 descojeáscă

descojí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojésc, imperf. 3 sg. descojeá; conj. prez. 3 sg. și pl. descojeáscă

descojesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCOJÍT adj. 1. cojit. (Fruct ~.) 2. cojit, jupuit. (Trunchi de copac ~.)

DESCOJIT adj. 1. cojit. (Fruct ~.) 2. cojit, jupuit. (Trunchi de copac ~.)

DESCOJÍ vb. 1. a coji. (A ~ o legumă, un fruct.) 2. a coji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)

arată toate definițiile

Intrare: descojit (adj.)
descojit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descojit
  • descojitul
  • descojitu‑
  • descoji
  • descojita
plural
  • descojiți
  • descojiții
  • descojite
  • descojitele
genitiv-dativ singular
  • descojit
  • descojitului
  • descojite
  • descojitei
plural
  • descojiți
  • descojiților
  • descojite
  • descojitelor
vocativ singular
plural
Intrare: descojit (s.n.)
descojit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descojit
  • descojitul
  • descojitu‑
plural
  • descojituri
  • descojiturile
genitiv-dativ singular
  • descojit
  • descojitului
plural
  • descojituri
  • descojiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: descoji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descoji
  • descojire
  • descojit
  • descojitu‑
  • descojind
  • descojindu‑
singular plural
  • descojește
  • descojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descojesc
(să)
  • descojesc
  • descojeam
  • descojii
  • descojisem
a II-a (tu)
  • descojești
(să)
  • descojești
  • descojeai
  • descojiși
  • descojiseși
a III-a (el, ea)
  • descojește
(să)
  • descojească
  • descojea
  • descoji
  • descojise
plural I (noi)
  • descojim
(să)
  • descojim
  • descojeam
  • descojirăm
  • descojiserăm
  • descojisem
a II-a (voi)
  • descojiți
(să)
  • descojiți
  • descojeați
  • descojirăți
  • descojiserăți
  • descojiseți
a III-a (ei, ele)
  • descojesc
(să)
  • descojească
  • descojeau
  • descoji
  • descojiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descojit (adj.)

etimologie:

  • vezi descoji
    surse: DEX '98 DEX '09

descojit (s.n.)

  • 1. Faptul de a descoji.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi descoji
    surse: DEX '98 DEX '09

descoji

etimologie:

  • Prefix des- + coji.
    surse: DEX '09