3 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

descojít1 sns [At: DEX / E: descoji] Descojire.

descojít2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~íți, ~e / E: descoji] Care este curățat de coajă.

DESCOJÍT2, -Ă, descojiți, -te, adj. Care este curățat de coajă, fără coajă. – V. descoji.

DESCOJÍT1, descojituri, s. n. Faptul de a descoji.V. descoji.

DESCOJÍT1, descojituri, s. n. Faptul de a descoji.V. descoji.

DESCOJÍT2, -Ă, descojiți, -te, adj. Care este curățat de coajă, fără coajă. – V. descoji.

descojít s. n., pl. descojíturi

descojít s. n., pl. descojíturi

DESCOJÍT adj. 1. cojit. (Fruct ~.) 2. cojit, jupuit. (Trunchi de copac ~.)

descojí vt [At: DEX / Pzi: ~jésc / E: des- + coji] A curăța de coajă.

DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Pref. des- + coji.

DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă. – Des1- + coji.

DESCOJÍ, descojesc, vb. IV. Tranz. A curăța de coajă.

descojí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojésc, imperf. 3 sg. descojeá; conj. prez. 3 descojeáscă

descojí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descojésc, imperf. 3 sg. descojeá; conj. prez. 3 sg. și pl. descojeáscă

DESCOJÍ vb. 1. a coji. (A ~ o legumă, un fruct.) 2. a coji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)

A DESCOJÍ ~ésc tranz. (semințe) A curăța de coajă; a rășlui. /des- + a coji

descojésc și (ob.) cojésc v. tr. (d. coajă). Curăț de coajă, decortic (vorbind de lemne orĭ semințe). V. refl. Lemnele se cojesc. V. dezghĭoc și pelesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESCOJÍT adj. 1. cojit. (Fruct ~.) 2. cojit, jupuit. (Trunchi de copac ~.)

Intrare: descoji
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descoji descojire descojit descojind singular plural
descojește descojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descojesc (să) descojesc descojeam descojii descojisem
a II-a (tu) descojești (să) descojești descojeai descojiși descojiseși
a III-a (el, ea) descojește (să) descojească descojea descoji descojise
plural I (noi) descojim (să) descojim descojeam descojirăm descojiserăm, descojisem*
a II-a (voi) descojiți (să) descojiți descojeați descojirăți descojiserăți, descojiseți*
a III-a (ei, ele) descojesc (să) descojească descojeau descoji descojiseră
Intrare: descojit (fapt; -uri)
descojit (fapt; -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descojit descojitul
plural descojituri descojiturile
genitiv-dativ singular descojit descojitului
plural descojituri descojiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: descojit (adj.)
descojit (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descojit descojitul descoji descojita
plural descojiți descojiții descojite descojitele
genitiv-dativ singular descojit descojitului descojite descojitei
plural descojiți descojiților descojite descojitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)